Protecția datelor cu caracter personal. Site-ul ziare.ro utilizează cookie-uri. Navigând în continuare, vă exprimați acordul pentru utilizarea cookie-urilor. Click pentru a afla mai multe. [ Accept ]

Aparent generos la capitolul obligaţii culturale şi de mediu ce revin investitorului Gabriel Reosurces Canada, acordul semnat cu această companie conţine puncte slabe privind, spre exemplu, încasările statului din dividende şi impozit pe profit.

17% au scăzut marţi la bursa din Toronto acţiunile Gabriel Resources, cel mai mult din ultimele patru luni, în urma protestelor din România faţă de proiectul de exploatare a aurului de la Roşia Montană, relatează Bloomberg.

Potrivit acordului, statului român i se va majora participarea la societatea Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) la o cotă de 25%. Acesta va primi suplimentar 3,6858% din capitalul social RMGC după ce proiectul de lege va fi aprobat de către Parlament iar acordul de mediu va fi acceptat în forma propusă de Gabriel Resources (GBU), acţionarul canadian majoritar, de către Guvern. Alte acţiuni echivalente cu 2% din societate vor fi primite de stat după obţinerea autorizaţiilor necesare funţionării.



Beneficiile statului român



Acordul prevede mai multe beneficii primite de statul român însă acestea sunt relative ca urmare a faptului că sunt condiţionate de menţinerea actualei legislaţii fiscale şi de cotaţia mondială a aurului. Beneficiile sunt estimate în acord iar RMGC nu e obligată să le şi ofere. Singura obligaţie a RMGC este ca aceasta să menţină minim 2.300 locuri de muncă pe perioada construcţiei exploatării miniere şi cel puţin 900 de locuri de muncă ulterior. Nivelul redevenţei este stabilit la 6% din valoarea producţiei miniere de metale preţioase, urmând să fie armonizat cu legislaţia cadru apărută in perioada proiectului. Redevenţa va putea fi plătită şi în natură.



Cine are decizia, canadienii sau statul?



RMGC va funcţiona conform legislaţiei societăţilor comerciale, anume legea 31/1990.Consiliul de Administraţie va fi format din nouă membri din care 3 numiţi de statul român. Ca urmare GBU va putea adopta orice decizii doreşte, chiar în situaţia opoziţiei reprezentanţilor statului, mai puţin în privinţa cedării licenţei de exploatare, dizolvării voluntare a societăţii, majorării capitalului social şi modificării actului constitutiv al societăţii. In aceste cazuri acordul prevede o majoritate de minim 85% din voturi. Tranzacţiile ce implică ”preţuri de transfer” (tip de operaţiuni folosit de marile corporaţii pentru a evita plata taxelor) vor fi aprobate de AGA sau CA însă aici plafonul de 85% care ar asigura un minim control al statului român nu va mai fi aplicabil.

Teoretic statul va urma să primească 25% din dividende şi 16% impozit pe profit. Practic statul riscă să nu încaseze nimic, în afara redevenţei, deoarece acordarea dividendelor se acceptă doar de către acţionarul majoritar GBU, iar impozitul se încasează doar dacă există profit şi dacă nu cumva acesta nu a fost sifonat înspre paradisuri fiscale. Tocmai de aeeaa ţări, precum Canada de unde provine şi GBU, aplică in situaţii similare o taxă la sursă (withholding tax în engleză) de 25% plătibilă indiferent de rezultatul fiscal final. O astfel de prevedere lipseşte însă din acordul cu GBU.





Obligaţiile RMGC



Investitorul este obligat să asigure o investiţie totală de 100 milioane dolari, din care 70 milioane dolari în perimetrul Roşia Montană, restul în acţiuni de promovare, conservare, cercetare a patromoniului cultural naţional. Cei 70 de milioane de dolari vor fi folosiţi pentru restaurarea centrului istoric Roşoa Montană (300 de case), a 41 de case cu valoare de monument, pentru amenajarea unui complex muzeal al mineritului sau a unor parcuri arheologice . Orice descoperire arheologică întâmplătoare, apărută pe parcursul expoatării, va fi evaluată de autorităţi competente.

In privinţa mediului, RMGC va asigura pe cheltuiala sa, fără a cere despăgubiri, eliminarea poluării istorice din zonă (ape acide şi contaminări cu minerale grele). RMGC va constitui garanţii care să asigure în orice moent închiderea şi reabilitarea exploatării, costurile fiind estimate în prezent la un nivel de 146 milioane dolari. Suplimentar, RMGC va mai furniza o garanţie de răspundere de mediu care să acopere posibilele riscuri (estimată în prezent la 25 milioane dolari). Compania se obligă să capteze apele acide, să le neutralizeze şi să le cureţe odată cu începerea exploatării miniere. Cianura va fi folosită ”doar în perimetrul uzinei, în circuit închis într-un mediu controlat şi monitorizat în permanenţă”. Cianura descărcată în iazul de decantare va avea o limită inferioară standardelor UE, vor fi construite coridoare ecologice pentru migraţia naturală a anumalelor dinpermiterul lucrărilor iar RMGC va împăduri 1.000 hectare de teren, in cel mult 5 ani.



Ce spun criticii





Odată apărut public acordul şi proiectul legii aferente, au apărut voci critice la adresa înţelegerii. Asociaţia ”Vira” susţine în loc ca proiectul RMGC să fie adaptat cerinţelor legale, s-a procedat invers, respectiv la modificarea acestora sau la introducerea unor excepţii cu beneficiar RMGC. ”În loc ca însuşi proiectul să fie adaptat saumodificat (dacă acest lucru este posibil!) pentru a se conforma cerinţelor legale, se adaptează sau modifică cerinţele legale (nu puţine la număr şi nu de importanţă minoră!) ori se instituie o serie de exceptări fără o justificare solidă doar pentru a permite realizarea acestui proiect”, susţine asociaţia. In al doilea rând exproprierile vor fi făcute nu de către stat ci de RMGC care va acţiona în numele acestuia. Ori exproprierea este un atribut exclusiv al statului, susţin criticii proiectului şi crează un preedent periculos, deoracee proprietatea e protejată de Constituţie. Expropriaţii vor fi plătiţi de către RMGC din bugetul acestei companii, fapt pentru care există riscul ca plăţile vor fi ”la cheremul RMGC”, afirmă asociaţia menţionată. Dealtfel la nivel mondial, în urma recomandărilor Băncii Mondiale, în situaţii similare se aplică principiul ”vânzător de bună voie, cumpărător de bună voie”, care permite achiziţia de terenuri de către investitori pe principii reciproc avantajoase, fără a fi necesare exproprierile forţate.

Integral pe România Liberă