Protecția datelor cu caracter personal. Site-ul ziare.ro utilizează cookie-uri. Navigând în continuare, vă exprimați acordul pentru utilizarea cookie-urilor. Click pentru a afla mai multe. [ Accept ]

Sfintirea bisericii Sf. Dimitrie cel Nou din Mount Hope / Muntele Sperantei, Middletown, New York, a fost un model, savarsindu-se, in prima Duminica dupa Inaltare, cu toate cele de cuviinta, cu cele mai de pret podoabe materiale si sufletesti, caci au fost numai oameni destoinici, deosebite prezente romanesti, multe in odajdii sfinte.
Total s-a implinit dupa vorbele: “Biserica aceasta a fost zidita, Domane, pentru Slava Ta, pentru Imparatia Ta, spre iertarea pacatelor celor de voie si de nevoie”.
Dupa ce sfintirea s-a incheiat, cortegiul preotesc s-a mutat in alt loc, in fata casei lui Dumitru Minciu, ctitorul principal, unde se afla un cort, iar multimea din biserica si din afara bisericii a stat la rand sa se inchine la Sfanta Evanghelie, la Sfanta Cruce si Sfanta Masa, aflate in Altar, abia sfintite, fiecare primind un plic cu ceara si mir, pentru ai sai, de acasa. Un moment emotionat, de neuitat. La iesirea din altar, credinciosii s-au inchinat la moastele Sf. Nectarie, aduse aici de episcopul vicar Varsanufie Prahoveanul, cum am aratat intr-un articol anterior. Aici publicam alaturat fotografia sa cu sfantul obiect in care sunt moastele, pe care parintele Varsanufie le purta prin multime, care le atingea si se inchina. Fotografia apartine unui adevarat artist, Leonard Milea, care a realizat un remarcabil reportaj al evenimentuui. Langa moaste, in biserica, se afla un calugar care te miruia si-ti oferea o imagine cu Sf. Nectarie, Facatorul de minuni. Apoi, cei ce au facut acest pelerinaj sufletesc, au iesit afara din biserica si s-au indreptat spre cort, unde cortegiul preotesc, in frunte cu IPS Nicolae, savarsea liturghia propriu-zisa, pusa si ea sub semnul lui “Christos s-a Inaltat”. In acelasi cort urias avea sa se petreaca si agapa bisericeasca, de fapt, praznicul, marele praznic in memoria fondatorilor Dumitru Minciu si Vasile Vasilache…
Prezenta arhiepiscopului Bisericii Ortodoxe Romane din America, IPS Nicolae, a dat o mare greutate evenimentului, prin puterea cuvantului sau, prin priceperea cu care a organizat tot ritualul sfintirii, ca apoi, la sfarsitul liturghiei, pe care tot el a implinit-o, sa tina o predica lamuritoare, pentru a intelege tot romanul la ce a fost martor, ce s-a intamlat in acea sfanta zi:
- Slujba sfintirii a fost un ceremonial savarsit dupa Troparul Sfintilor Mucenici, avand ca suport divin moastele Sf. Nectarie. A fost ca un pelerinaj interior si exterior. Intai exterior, prin inconjurarea lacasului sfant, apoi ne-am oprit in fata bisericii si am batut in poarta, sa se deschida, sa intram in spatial dstinat liturghiei.
- In interior am sfintit Sfanta Masa, cu tot ce are pe ea, inclusiv pomelnicele cu numele tuturor celor care au contribuit la infaptuirea acestui dar catre Dumnezeu. Sfanta Masa a fost pecetluita cu ceara si cu Sfantul Mir prin prezenta moastelor Sf. Nectarie. Am sfintit Sfanta Evanghelie si Sfanta Cruce, pentru a pregati Sfanta Masa pentru Liturghie.
- A fost o procesiune apropiata de marile taine ale bisericii, o procesiune care semnifica dorinta noastra de a intra astfel curati, pregatiti, in Imparatia Cerurilor.
- Sfintirea este un pelerinaj sufletesc, inceput in jurul bisericii, apoi continuat in interiorul ei, unde ne-am inchinat la sfintele icoane.
- Am dorit ca aceasta biserica sa devina loc sfintit, unde sa ne inchinam si sa ne rugam.
- Acum dorinata parntelui Vasilache si a ctitorului Dumitru Minciu s-a implnit. Am incheiat aceasta lucrare, ajungand la momentul sfintirii, iar Dumnezeu ne-a trims moastele Sf. Nectarie, cel facator de mir. Dumnezeu si-a revarsat darul minunat peste noi toti, peste biserica si peste sufletele noastre. Peste toti romanii crestin-ortodocsi.
- Ne-am impartasit, de fapt, de darurile Sfantului Duh!
- Noi, cu totii, alcatuim Trupul lui Christos. Biserica este lacasul potrivit pentru a adaposti acest trup al lui Christos. Noi sutem camasa Sfintei Mese, la care ne inchinam si la care vor fi pomeniti toti cei care au ajutat cu multul sau putinul lor ca aceasta noua Casa a Domnului sa se ridice.
- Am implinit si dorinta noastra de a fi multumitori si jertfitori. Frati crestini, sa nu uitam ca la Liturghia din aceasta biserica noi toti alcatuim trupul lui Christos, fiindca este un lacas unde aducem jertfa.
- Azi am implinit o mare lucrare, la capatul unui efort jertfelnic, cu multa munca. Sunteti cu toti ctitori si binefacatori in traditia Domnitorilor romani, care zideau biserici. Implinim o importanta lucrare prin sfintirea acestei biserici.
- Noi primim Darul si il intoarcem catre Daruitorul ceresc. Christos este Dar. El isi revarsa Darul catre noi toti. Ne vom ruga ca Dumnezeu sa ne daruiasca sanatate si pace.
Si, in incheiere, IPS Nicolae a daruit o icoana cu Sf. Dimitrie si o Cruce de Binecuvantare preotului Vincentiu, intai slijitorul acestui loc sfintit. IPS Nicolae a facut mai multe daruri, cum ar fi un obiect ierarhicesc pentru parintele Varsanufie, care a insotit de la Bucuresti moastele Sf. Nectarie timp de doua saptamani prin bisericile romanesti din America. A mai impartit si o serie de 50 de diplome, Diplome de Ctitor si Diplome de Binefacator.
Pe unii dintre ctitori am fost bucuros sa-i cunosc, cum ar fi donatorul principal, Gheorghe Papa, un om scund si subtirel, dar vanos, care, impreuna cu sotia sa, Paraschiva, au sustinut terminarea acestei biserici cu 300 mii de dolari. M-a impresiont in mod deosebit modestia lui, cu adevarat crestineasca. Asa cum m-au impresonat frumusetea si voinicia romanilor prezenti la ceremonie, cum ar fi Liviu Bratu (n. 1951, Sibiu), un personaj venit parca din legenda, cu o figura desprina parca din Columna lui Traian. Merita pomenit si Iancu Vindela, ctitotorul formei interioare a bisericii. Au fost si invitati straini, precum Father Steven Soregianis de la biserica St. George din Kingston, New York. Si mare mi-a fost bucuria s-o cunosc pe mama lui Alexandru Gotea, doamna Gheraszim, cum mi-a precizat ea exact numele, o femeie de 99 de ani, care e ca bradul, dorind sanatate romanilor, “romanilor drepti, care nu se clintesc in fata nevolnicilor”. Are de gand sa traiasca pana cand “oi vedea ca Romania va fi condusa de oameni destoinici si va renaste”!
Normal, a urmat un mare Praznic, pentru sute de persoane, implinindu-se parca urarea lui Ion Creanga, pe vremea cand era diacon: “Da, Doamne, ca in fiecare zi sa fie sarbatoare, si numai sambata si duminica sa fie nunta si mare praznic!”