Protecția datelor cu caracter personal. Site-ul ziare.ro utilizează cookie-uri. Navigând în continuare, vă exprimați acordul pentru utilizarea cookie-urilor. Click pentru a afla mai multe. [ Accept ]

La “Dumitru Minciu Romanian Campus”, aflat langa orasul Mount Hope, Middletown, la circa doua ore cu masina distanta de New York, intr-un peisaj de vis, zona muntoasa, stanci, paduri si caprioare la tot pasul, am mai fost acum 12 ani, insotit de Ion Radu, presedintele de atunci al Societatii “Dorul”. Acum am fost dus de prietenul Alexandru Gotea, insotit si de Ion Mezaros si alti romani, care au dorit sa fie prezenti la o mare sarbatoare de suflet romanesc: Sfintirea bisericii Sf. Dimitrie cel Nou.
Am pornit pe la ora 6, ca sa ajungem la timp, la ceremonialul de acolo, care incepea la orele 9. Era destul de devreme si atmosfera era de basm. Am iesit din New York pe “o scurtatura” numita Palisades Parkway, apoi am luat-o pe Exist 4 E. Pe drum, Alexandru Gotea ne-a oferit o lectie de patriotism, legata de atitudinea unora care trateaza de sus, cu dispret, Romania, fie ca sunt in America, fie in tara, ca amartaloiul Pataharbici. “De la Matei Basarab si pana la Pactul Molotov noi am fost o tara libera, am gandit liber, am fost o vatra de spiritualitate, si vin acum inrobitorii astia, ca Tismanovski, Baconski, Pataflowici sau cum i-o mai chema, pocitanii de nume, care n-au cunoscut decat slugarnicia in fata cizmei sovietice, si ne rescriu istoria, ce rusine! Si guvernul tace! Niste vanzatori de tara!”
Nu stiam unde mergem, daca e acelasi loc vizitat anterior, dar cand am ajuns, mi-am reamintit imediat ca in acea casa mai fusesem, ca dormisem chiar in ea. Iar de pe terasa, se vedeau caprele, oile si gainile din curtea gospodarului Minciu, spatiu care acum era curatat, terasat. iar langa padure, pe un loc ridicat, se vedea o mandra biserica, in stilul celor de acasa.
Si nu mica mi-a fost surpriza cand l-am reintalnit aici, printre invitati, chiar pe Ion Radu, pe care nu-l mai vazusem din acei ani cand el m-a adus prima oara aici. Dar atunci casa era in caramida, inca neterminata. Acum era ca si noua. Varuita, vopsita, cu un paraclis la etaj, iar la parter o Camera Memoriala dedicata pr. Vasile Vasilache (1909-2003), fostul arhimandrit de la Biserica Sf. Nicolae din New York, caruia Dumitru Minciu, membru marcant al bisericii, i-a lasat mostenire proprietatea sa. Iar pr. Vasilache a decis ca aici sa se faca o manastire. Locul este intr-adevar de basm, foarte potrivit cu acest scop.
Si iata ca azi visele acestor bravi romani s-au implinit, caci chiar de ziua Inaltarii Domnului se sfinteste biserica manastirii. Intr-un articol antrerior am dat amanunte legate de aceasta zidire. Acum am sa redau ceea ce mi-a spus nea Radu:
- S-au unit tari intre ele, ca Germania, si noi, romanii din afara, de ce nu ne unim? Stam divizati aici in doua biserici, cea de la Vatra, infiintata de Morusca, dar care tine de Patriarhia de la Moscova, si cea a noastra, care tine de Patriarhia de la Bucuresti. In total romanii au pe acest binecuvantat pamant american, peste 200 de biserici. Daca ne-am uni, am deveni o forta in America. Am lucrat la biserica Sf. Nicolae. Eu sunt mester templar. Catapeteasma de la Sf. Nicolae e facuta de mine. Ca si stranele, bancile din biserica si tot ce e de lemn. A vrut sa ma ia Teoctst la Bucuresti, sa fac acolo catapetesme, dar eu nu m-am dus, fiindca am famila aici, nepoti. Nathanael de la Vatra nu are interes sa se uneasca cu noi, cu biserica-mama, fiindca nu e nevoie in America de o noua comunitate puternica. Romanismul, cand se uneste, e puternic. Uite acum aici ce frumusete! O, nu stiu cate nopti din viata nu am dormit aici! Cat a fost el in viata, Minciu, nea Mitica, ii ziceam eu, a fost ca si parintele meu. El a fost nascut in acelasi an cu mama mea, 1914. Veneam aici si taiam iarba, lemne, aveam grija de gospodarie, de zarzavaturi, de gani, vaci si oi… Toti romanii cumparau de aici miel si oua, la preturi de nimic. Nea Mitica a fost un om cu patru clase primare, care cara vin la o crama din Tulcea. In ’47 a fugit in Sapania, apoi in Argentina. A fugit cu alti legionari, cu alde Vasile Barblescu, Constantin Grozea, Ion Lupita, Ion Dragos… nu mai traiesc, mai traieste din grupul lor doar John Predescu. Dar nea Mitica s-a rupt de ei, a venit din Argentina in America si a lucrat aici ca vopsitor de poduri. A castigat multi bani. Si-a cumparat o casa in Bronx, apoi a vandut-o si si-a luat o propritae aici, la Mount Hope, Muntele Sperantei. Scrie nene Modorcea ce-ti spun eu cuvant cu cuvant din testamentul lui: “Donez bisercicii Sf. Nicolae 41 acri de pamant, o casa noua, neterminata, sa se faca Romanian Campus si sa se numeasca ”Dumitru Minciu Farm”, adica Ferma, asa a spus el, nu Manastire.
Dar ce, e rau ca s-a facut o manastire?! Chiar atunci a aparut Cortegiul pregatit sa faca sfintirea bisericii. Erau 15 preoti, arhimandriti, diaconi, ieromonahi, si trei arhierei in urma lor, cu arhiepiscopul Nicolae in spatele lor, ca un scut. Parca erau rupti din imaginea biblica, de la Ioan citire: “Era iarna, iar Iisus mergea cu ucenicii dupa el. Si a fost intrebat daca Tu esti Hristos, spune-ne pe fata. Iisus le-a spus: “Voi sunteti dintre oile mele si ele vin dupa mine si eu le dau viata vesnica”.

Alte articole pe același subiect