Protecția datelor cu caracter personal. Site-ul ziare.ro utilizează cookie-uri. Navigând în continuare, vă exprimați acordul pentru utilizarea cookie-urilor. Click pentru a afla mai multe. [ Accept ]

Nu sunt un admirator al hiper şi supermarketurilor. Dimpotrivă! Nu-mi plac pentru că au distrus micul comerţ din România şi se poartă dispreţuitor cu micii producători. N-am încotro şi le folosesc atît cît am nevoie, dispreţuind publicitatea agresivă şi primitivă pe care şi-o fac peste tot. Nu pot să-i iert nici pe primarii care au dat autorizaţii de construcţie în buricul oraşelor, punînd umărul la greu la mutilarea urbanistică şi la creşterea aglomeraţiei şi a traficului. Sigur, primarii şi urbaniştii n-au semnat dezinteresaţi şi din naivitate! Probabil că nimeni n-o să-i mai ia la întrebări pentru dezastrul urbanistic creat, mai ales în marile oraşe. Dar, asta este o altă problemă pentru un alt subiect de presă.
Cea mai mare parte a reţelelor de hipermarket sunt conduse de români. Ici-colo, a rămas cîte un expat care, cel mai adesea, a fost românizat. Adică a învăţat şmecheriile româneşti. Nu este prima dată cînd aud despre practicile şi metehnele pe care le voi descrie mai jos.

La urechea mea de jurnalist au ajuns nenumărate poveşti despre felul în care se fac afacerile cu aceşti coloşi comerciali, conduşi cu rigurozitate de la distanţă şi după toate tehnicile de expatriere a profitului. Am aflat de nenumărate învîrteli. De la procentul pentru kow-how, la preţurile umflate deduse pentru expunerea pe raft, de la preţul de achiziţie al terenului pe care urmează să fie construită clădirea, pînă la nivelul umflat al chiriei pentru folosirea unui spaţiu.

Integral pe Cotidianul