Protecția datelor cu caracter personal. Site-ul ziare.ro utilizează cookie-uri. Navigând în continuare, vă exprimați acordul pentru utilizarea cookie-urilor. Click pentru a afla mai multe. [ Accept ]

Elevul Klaus nu ar trece clasa la profesorul Iohannis. A ajuns să îngraşe porcul în ajun şi să aibă emoţii la examenul vieţii lui. În colţul opus al clasei îşi râde în bărbie şmecherul clasei, Victor Ponta. Are absenţele motivate, copiuţe în toate buzunarele, iar bătăuşii şcolii îl ascultă şi îi spun deja Şefu`. Klaus are nevoie de o minune. Nu a avut bani de meditaţii aşa că a ajuns la mâna noastră după ce ne-a cam ignorat.


Îl voi vota pe Klaus Iohannis, deşi nu îmi place cum s-a comportat de când a apărut prin Bucureşti. A ales întotdeauna să fie prizonierul lucrurilor care îl fac să se simtă în siguranţă şi ne-a oferit vorbe goale precum sloganul „România lucrului bine făcut”. S-a complăcut în a fi prizonierul unor liberali dubioşi care au stat prin spatele lui Tăriceanu, Antonescu sau Ponta, după cum le-a dictat interesul, şi care îl aruncau la înaintare pentru vreo funcţie când era ceva de negociat. Nu e deranjat să fie prizonierul unei camarile autiste şi egoiste care a uitat să muncească pentru campania lui, în timp ce îi lustruiesc pantofii şi îl asigură că totul e în regulă. Dacă vorbim de ”lucrul bine făcut” atunci să începem cu o campanie bine organizată şi o echipă bine aleasă. Şi a continuat să rămână şi prizonierul propriei încăpăţânări şi nesiguranţe mascată de bunul simţ ardelenesc atunci când era criticat pentru ceea ce face.




Integral pe Adevărul