Antena3.ro Antena3
Prima pagina Arhiva Inscriere presa Contact
  Luni, 26 august 2019, 03:06 ennlfrdeites
Presa de la a - z | Nationala | Locala | Regionala | Diaspora | Internationala | Comunicate | Evenimente | Forum | Link-uri utile | Abonare newsletter | Bilete de avion |
 
Habemus „Les Films de Cannes à Bucarest”
Sambata, 15 octombrie 2011 Sursa: Ziare.ro Autor: Grid Modorcea
Recomanda:

Sursa foto: Ziare.ro

Monden

Sci&Tech
Dacă citești prezentarea filmului italian Habemus Papam (2011), în regia lui Nanni Moretti, cu care s-a deschis aseară ediția a doua a evenimentului numit „Les Films de Cannes à Bucarest”, ai tot respectul pentru un asemenea subiect:
„Cardinalul Melville (Michel Piccoli) este ales Papă, spre surpriza și spre ușurarea celorlalți cardinali din conclav, care se roagă în gând să nu primească cel mai dificil job din lume. Paralizat de ideea că nu va putea duce în spate asemenea povară, cardinalul Melville nu se poate arăta mulțimii din piața San Pietro pentru a confirma alegerea. Un psiholog (Nanni Moretti) îi este adus special pentru a trata atacul de panică, însă noul Papă fuge din Vatican, lăsând în suspans întreaga Romă”.
În realitate, adică pe peliculă se întâmplă cu totul altceva: vedem o bășcălie la evenimentul legat de alegerea unui papă. E o galerie de portrete fosilizante, un fel de conclav inchizitorial, ca în filmul lui Forman Fantomele lui Goya (2006), numai că aici personajele sunt îmbrăcate nu în negru, ci în roșu. Cum se alege un nou papă, cu tot ritualul Conclavului cardinalilor, cu momentul când trebuie să iasă pe coșul Vaticanului fumul alb, pe care îl așteaptă mulțimea, am văzut în direct, după moartea papei Ioan Paul al II-lea. Dar și alte filme au prezentat acest moment, precum Îngeri și demoni (2009) al lui Ron Howard. Mă mir că Moretti nu a exploatat și momentul când Papa este verificat dacă are ce are bărbatul, fiindcă în istoria Vaticanului au apărut și femei deghizate, alese papă.
Dar regizorul transformă tot acest moment al alegerii într-o bufonadă. E o parodie mai mult sau mai puțin reușită, în stilul lui Fellini. Filmul are și burți de neimaginat, precum secvențele cu voleiul jucat de cardinali. Adesea umorul este îngroșat, ca în cazul personajului care joacă un fel de sosie a papei, un soldat din garda elvețiană, care mișcă din când în când draperia ca mulțimea din piață, inclusiv cardinalii care se holbează pe la uși, pe la ferești, să creadă că papa există, trăiește și se plimbă prin apartamentul său. Momentul când soldatul pune muzică ritmică se transmite în toată clădirea, dezmorțind oasele îmbătrânite ale cardinalilor.
Așteptarea este o mare cacealma, bine trăită de cardinali, fie jucând cărți, fie alte jocuri, trăită însă la disperare de Purtătorul de cuvânt al Vaticanului, jucat de Jerzy Stuhr, singurul care știe că Melville, papa ales, nu se află în clădirea Vaticanului, a fugit, duce o viață incognito de om normal. Melville stă într-un hotel unde întâlnește o trupă de teatru, cu care are un schimb de replici din piesele lui Cehov, pe care nu le-a uitat, fiindcă în tinerețe a dat și el admitere la teatru și a picat. În acest punct se pare că model pentru Moretti a fost chiar episodul similar din viața lui Ioan Paul al II-lea, care și-a dorit la18 ani să devină actor.
Și papa lui, Melville, e foarte original, originalitate care culminează la sfârșit cu apariția la balconul istoric al Vaticanului, unde ține discursul mult așteptat, în care explică faptul că el e depășit de misiunea pentru care a fost ales și că nu o poate îndeplini, deși inițial spusese că e hotărârea lui Dumnezeu faptul că el a fost alesul. Din acest discurs fără sens reiese că el se îndoiește de hotărârea lui Dumnezeu. Ba e posibil, așa cum se sugerează într-o scenă, ca Melville nici să nu creadă în Dumnezeu!
O asemenea situație nu a existat în toată istoria papalității, dar și-a imaginat-o un regizor italian. Cu ce scop? Care este semnificația acestui fapt? Să râdem de biserică, de catolicism, de papalitate? Ce e de râs în faptul că un virtual papă recunoaște că nu poate purta această cruce? Dar atunci, când l-au ales cardinalii, de ce a spus „da”, de ce a acceptat?
Filmul este plin de astfel de abateri de la logică, fiindcă regizorul nu a urmărit cu consecvență o idee, fiindcă nu a avut nici o idee, el nu a urmărit decât să parodieze un ritual imbatabil. De ce? Oare a ajuns Vaticanul o instituție de luat în râs? Michel Piccoli, care își joacă formidabil rolul, ne dovedește că nu!
E o producție total neserioasă. Cu astfel de filme și cu astfel de evenimente, care vor să concureze piața americană, filmul european rămâne dator sie însuși.

(P) Jucarii:
Vehicule electrice, Biciclete si Triciclete, Masinute cu pedale
Casute copii, Spatii de joaca, Leagane, Topogane si Balansoare

Vizualizari: vezi articolele editiei din Ziare.ro comenteaza acest articol
Merita citit?
[DA][NU]
+4
4 VOTURI
Stiri:   Economice | Politice | Externe | Sport | Societate | Editoriale | Cultura&Media | Sci&Tech | Monden | Locale | Republica Moldova
Inside Communication