Antena3.ro Antena3
Prima pagina Arhiva Inscriere presa Contact
  Luni, 22 aprilie 2019, 07:14 ennlfrdeites
Presa de la a - z | Nationala | Locala | Regionala | Diaspora | Internationala | Comunicate | Evenimente | Forum | Link-uri utile | Abonare newsletter | Bilete de avion |
 
Profitorii Revoluției
Vineri, 30 aprilie 2010 Sursa: Adevarul Autor: Florel Manu
Recomanda:

Sursa foto: Adevarul

Economice

Societate
Cei care au ajutat „emanația“ să se mențină la putere au fost ținuți în puf de „regimul Iliescu“. Marele câștigător la „loteria“ Revoluției rămâne Ion Iliescu, președinte în două mandate și jumătate. Fidelii săi au urcat și ei, rapid, treptele puterii.

În decembrie 1989 au fost o mână de oameni ce păreau simpli, din popor, așa, îmbrăcați în pulovere. Apăreau permanent la televizor și raportau succese în lupta cu teroriștii. Cereau ajutorul populației pentru a apăra idealurile Revoluției. Idealuri pentru care, în debandada generală de la sfârșitul lui 1989, oameni nevinovați au ajuns în fața gloanțelor. Acele personaje care se erijaseră în reprezentanți ai revoluționarilor au ajuns în vârf. Unii au rămas acolo, iar alții s-au stins treptat sau au fost înlăturați. Personajele principale ale Revoluției au avut, toate, destine de roman.

Veteranul Iliescu

Din ultimii 20 de ani, Ion Iliescu a condus România zece. A pozat într-un lider sărac și cinstit, care avea o carieră politică în Partidul Comunist de la vârsta de 23 de ani. La Revoluție era director al Editurii Tehnice, marginalizat de Ceaușescu încă din 1971.

La 22 decembrie a luat puterea și n-a mai cedat-o până în 1996, când a fost înfrânt în alegeri de profesorul Emil Constantinescu. Patru ani, Iliescu a fost un senator social-democrat activ. În decembrie 2000, Ion Iliescu a obținut și ultimul mandat de președinte al României, care a durat până în decembrie 2004. A fost implicat în mai multe dosare penale, cele mai cunoscute fiind cele legate de mineriadele din 1990 și 1991. În prezent, Ion Iliescu (80 de ani) este un pensionar împlinit, cu casă de protocol pe viață, cu gărzi de corp și multă liniște. El este și președinte de onoare al Partidului Social Democrat (PSD).

Tânărul Roman

Personaj deosebit de activ la 22 decembrie 1989, Petre Roman (64 de ani) devine primul premier al României postrevoluționare. A avut un mandat de mai bine de un an și jumătate, până în toamna lui 1991, fiind dat jos în urma unei mineriade. La predarea funcției de premier, Roman declara: „Nu mă consider un învins. Am pus la dispoziția președintelui mandatul meu pentru o soluție politică. Prin ceea ce fac în continuare, vom încerca să stopăm capacitatea forțelor conservatoare de a opri sau încetini reforma."

Ulterior, Petre Roman a pus bazele Partidului Democrat, intitulat inițial PD/FSN. În calitate de președinte al noii structuri, Roman n-a avut o carieră politică strălucitoare. În timp el a pierdut controlul partidului, care i-a fost luat de Traian Băsescu în anul 2001. De atunci, Petre Roman a ieșit din partidul pe care l-a format. În prezent este membru în Partidul Național Liberal (PNL).

Vulcanicul Gelu

Figură emblematică a Revoluției din decembrie 1989, Gelu Voican Voiculescu (foto) a avut și el un parcurs postrevoluționar interesant. Voiculescu (69 de ani, în prezent) a jucat un rol decisiv în execuția Elenei și a lui Nicolae Ceaușescu. După execuție, devine viceprim-ministru în Guvernul Roman, dar îi revine și sarcina de a-i îngropa pe Ceaușești. A rămas în atenția opiniei publice ca un personaj vulcanic, îmbrăcat în haine kaki și înarmat permanent. „Într-adevăr, purtam un automat cu mine, era, dacă vreți, un fel de teribilism, pentru că îmi plăcea modelul respectiv", s-a justificat Voiculescu pentru „Adevărul".

La 20 mai 1990, Voiculescu a fost ales senator FSN de Buzău, funcție deținută până în 1992. Este tras apoi pe linie moartă și trims ca ambasador în Tunisia. În timpul conducerii CDR (1996-2000), Voiculescu se întoarce de la post. El va reveni ca ambasador, dar în Maroc, în perioada 2001-2005. În prezent este permanent în apropierea lui Ion Iliescu, la Institutul Revoluției Române, institut „de casă" al fostului președinte.

Misteriosul Montanu

În după-amiaza de 22 decembrie 1989 se afirma un personaj necunoscut nimănui în acel moment: Mihail Montanu. Plecat inițial împreună cu Petre Roman de la fostul sediu al Comitetului Central al PCR, Montanu ajunge la Televiziune, unde nimerește în anturajul lui Ion Iliescu. De aici pleacă la Ministerul Apărării, unde este numit de Iliescu reprezentant al revoluționarilor la MApN.

Montanu rămâne în minister până la 26 decembrie 1989, după care ajunge la Guvern, unde nu rezistă mult. Este trimis direct în diplomație. Din 1990 a lucrat în Ministerul Afacerilor Externe, cu funcții de conducere la Ambasada României în Namibia, între 1994 și 1997, apoi la Ambasada României în Malaysia, între 1999 și 2002.

A fost și consulul general al României la Rio de Janeiro, în perioada 2004-2009. Acum, la 61 de ani, nu mai e decât un pensionar de lux.

Funcții pentru „emanați" și pentru toți tovarășii lor

Doi dintre oamenii cu rol-cheie în diversiunile de la TVR, amiralul Emil Cico Dumitrescu și crainicul George Marinescu, au fost cocoloșiți de noua putere. La începutul lui 1990, Dumitrescu a fost ridicat de la rangul de căpitan la cel de contraamiral. A fost consilierul lui Ion Iliescu și a găsit mereu un post călduț lângă acesta.

George Marinescu mărturisea într-un interviu acordat „Adevărului" că, „fără voie", a manipulat în 1989. Pentru eforturile deosebite din decembrie a fost răsplătit de noua putere cu o funcție la studioul TV al Guvernului! Virgil Măgureanu (foto), vechi tovarăș de comploturi anticeaușiste al lui Ion Iliescu, a fost numit în fruntea Serviciului Român de Informații (SRI).

Și Cornel Dinu (cel care a păzit-o pe soția lui Ion Iliescu, Nina, în zilele agitate ale Revoluției) a fost răsplătit „pe linie politică", ajungând secretar de stat la Ministerul Tineretului și Sportului!

Fost jucător de rugby, Mihai Ispas era în 1989 șofer de taxi. El i-a făcut marcaj strâns lui Ion Iliescu, păzindu-l în punctele fierbinți unde se luau decizii în timpul Revoluției. Ulterior a ajuns adjunct la Ministerul Sportului, iar în prezent ocupă un post bun la Comitetul Olimpic Român.

Momeala

Calitatea de „revoluționar" la evenimentele din decembrie 1989 este răsplătită, de statul român, cu bani frumoși și avantaje pe măsură. Potrivit legii, pensia reparatorie pentru un revoluționar este de 1,1 salarii medii pe economie, adică în jur de 1.800 de lei la nivelul anului 2010. Anumite categorii de revoluționari, cum ar fi cei care au fost răniți sau reținuți, mai beneficiază, în afară de indemnizație, și de transport gratuit, avantaje pentru obținerea de terenuri sau spații comerciale și scutire de diferite taxe.

Pe www.portalulrevolutiei.ro sunt înscrise 67 de asociații de revoluționari. Până în 2004, când acordarea certificatelor de luptător la Revoluție venea pe bandă rulantă, numărul persoanelor care primeau drepturi bănești era de peste 25.000. În prezent, după preschimbarea certificatelor de revoluționar, sunt înregistrați 17.000 de oameni care au această calitate.

Cele mai multe certificate au fost eliberate la jumătatea anilor '90, fiind deja celebră modalitatea ocultă prin care aceste documente se obțineau în perioada în care Constantin (Bebe) Ivanovici răspundea de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor.

„Acarul" Stănculescu

Considerat inițial apropiat al familiei Ceaușescu, generalul Victor Atanasie Stănculescu (foto) este cel care a dat lovitura de grație la 22 decembrie. El i-a urcat pe Nicolae și pe Elena Ceaușescu în elicopterul care avea să decoleze de pe acoperișul Comitetului Central.

Numit verbal de Nicolae Ceaușescu ministru al Apărării, Stănculescu a rămas în această funcție o zi, după care a fost înlăturat în favoarea generalului Nicolae Militaru, dovedit spion sovietic. Stănculescu a fost delegat de Ion Iliescu și de noua putere instaurată la 22 decembrie 1989 să organizeze judecarea și execuția soților Ceaușescu. La 26 decembrie, la o zi după ce a terminat „treaba", a fost numit ministru al Economiei. „Am vrut să transform Comitetul de Stat al Planificării într-un minister modern al Economiei, pe care l-am luat după modelul francez", declara Stănculescu pentru „Adevărul".

La 16 februarie 1990, Stănculescu a redevenit ministru al Apărării, funcție deținută până în 1991. Apoi s-a convertit în om de afaceri și a lucrat ca și consultant principal la firma Balli. În 1999 a fost distribuit în rolul de „acar Păun" al Revoluției, fiind condamnat de Curtea Supremă la 15 ani de închisoare pentru omor deosebit de grav săvârșit prin reprimarea Revoluției din Timișoara, hotărâre confirmată în 2000, în urma recursului. În 2003, soția lui Stănculescu s-a sinucis. A lăsat un bilet în care acuza presiunile la care a fost supusă familia după 1990.

La 15 octombrie 2008, Stănculescu a fost închis la Penitenciarul-Spital Jilava. În 2009, executarea pedepsei a fost suspendată din motive medicale. A fost reîncarcerat însă, după ce a fost surprins la jocuri de noroc, în centrul Capitalei. Referitor la activitatea sa din prezent, Stănculescu, ajuns la 82 de ani, a declarat recent pentru „Adevărul": „Duc o viață normală, de om care stă în spital, beau apă, mă îmbrac frumos, stau de vorbă cu oamenii..."

Câștigători la tragerea specială din decembrie 1989

Scenariul „fenomenului terorist" a adus traiectorii interesante pentru alte trei personaje: Nicolae Militaru, Silviu Brucan și Sergiu Nicolaescu. Ultimii doi au fost învingători la „tragerea specială din decembrie". Militaru - mai puțin. Acesta a apucat totuși să instaleze în funcții-cheie din Armată oameni apropiați de el și suspecți în relațiile cu sovieticii: Vasile Ionel - șef al Marelui Stat Major, Gheor­ghe Logofătu - la fosta Securitate, intrată în subordinea Armatei, generalul Marin Pancea - șef la Centrul de Informații Externe (CIE), contraamiralul Ștefan Dinu - șef la Direcția de Informații a Armatei (DIA), Horia Opruță - șeful Aviației Militare.

Integral în Adevărul

(P) Jucarii:
Vehicule electrice, Biciclete si Triciclete, Masinute cu pedale
Casute copii, Spatii de joaca, Leagane, Topogane si Balansoare

Vizualizari: vezi articolele editiei din Adevarul comenteaza acest articol
Articolul nu exista
Merita citit?
[DA][NU]
Stiri:   Economice | Politice | Externe | Sport | Societate | Editoriale | Cultura&Media | Sci&Tech | Monden | Locale | Republica Moldova
Inside Communication