Antena3.ro Antena3
Prima pagina Arhiva Inscriere presa Contact
  Luni, 14 octombrie 2019, 05:16 ennlfrdeites
Presa de la a - z | Nationala | Locala | Regionala | Diaspora | Internationala | Comunicate | Evenimente | Forum | Link-uri utile | Abonare newsletter | Bilete de avion |
 
Revolutia ’89, in imagini inedite. Evenimentele de la CC au fost filmate de un student al Politehnicii Bucuresti
Luni, 21 decembrie 2009 Sursa: Gardianul Autor: Laurentiu Musoiu
Recomanda:

Sursa foto: Gardianul

Economice

Locale
Studentul Cornel Hlupina a ajuns, pe 22 decembrie 1989, intamplator, singurul “cameraman” al TVR, continuand sa filmeze evenimentele, dupa ce in piata din fata Comitetului Central al PCR a inceput sa se traga si dupa ce angajatii televiziunii de stat au abandonat aparatele de filmat. Studentul a transmis 6 ore in direct, de pe acoperisul unui autocar al Televiziunii Romane, in timp ce pe deasupra sa se vedeau trasoare din toate directiile. Cu un aparat obisnuit, tanarul a reusit sa realizeze unica fotografie cu Biblioteca Centrala Universitara din Bucuresti in flacari.


In aceasta perioada, in mass-media sunt prezentati o multime de asa-zisi “fosti revolutionari”, chiar daca putini au participat efectiv la evenimentele din decembrie ’89. “Gardianul” prezinta povestea inedita a studentului (de pe atunci) care a ajuns cameraman de ocazie al Televiziunii Romane, chiar in fata Comitetului Central, in focul revolutiei. Cornel Hlupina, cel care a transmis aproximativ sase ore in direct pentru TVR pe 22 decembrie, dupa ce dictatorul a parasit CC-ul cu un elicopter, a ajuns in aceasta ipostaza deoarece cameramanii televiziunii au disparut. Tanarul, nascut in Constanta, student al Politehnicii din Bucuresti, s-a aflat intamplator in mijlocul evenimentelor. “Exact cand am ajuns in piata CC-ului pleca elicopterul. Eu nu am avut timp sa prind acea imagine. La un moment dat, s-au auzit impuscaturi in subsolul CC-ului. Multimea s-a retras ca si cum ar fi fost luata de un val. Oamenii s-au impins pana la marginile CC-ului. O parte dintre noi ne-am ascuns langa autobuzele televiziunii. S-a lasat seara. Am constatat ca aparatele de luat vederi ale televiziunii erau indreptate in pamant. Nimeni nu filma multimea”, ne-a povestit Cornel Hlupina. Acesta ne-a marturisit ca nu realizeaza nici in aceste momente cum a avut curajul sa escaladeze autocarele TVR-ului pentru a transmite evenimentele, in timp ce nenumarate gloante brazdau piata Comitetului Central. “Camerele erau postate din timpul diminetii. Fusesera aduse de Ceausescu, care spera sa arate Europei ca totul este OK. Operatorii cred ca au intrat in CC sau poate plecasera la o bere. La un moment dat, nu era nimeni, iar camerele erau indreptate in pamant. Atunci, eu si un tanar de langa mine, ajutati de oameni, am urcat pe autobuze ca sa filmam”, ne-a mai declarat cel care, la acea vreme, era un simplu student pasionat de fotografie. “I-am intrebat pe cei din carul de emisie, care se aflau intr-un alt autobuz, daca sunt de acord sa filmam noi. Acestia au spus ca nu au nimic impotriva. Am transmis live de la ora 18:00 pana la 24:00, cand nu se mai intampla nimic. Nu aveam cunostintele necesare. Primeam informatii de la cei din car prin casca. Casca mea nici macar nu functiona, asa ca il intrebam pe tanarul de langa mine daca este bine ce filmez”, ne-a mai spus Cornel Hlupina.

«Eram cea mai usoara tinta pentru asa-zisii teroristi»
Fotograful amator recunoaste ca acele clipe, petrecute pe autocarele Televiziunii Romane, au fost cele mai terifiante pentru el, din intreg sirul de evenimente din decembrie ’89. “Pe la orele 21,00-22,00, atat de tare se tragea, incat am realizat ca, daca existau asa-zisii teroristi, noi cei care transmiteam in direct eram primii casapiti. Eram pe un dreptunghi mare alb doua siluete. Orice lunetist putea sa ne nimereasca fara nici o problema. Se trageau pe sus, printre cladiri. Nu se tragea in multimea din fata noastra. La ora 24,00 s-a oprit. Autobuzul de regie a plecat. Au zis ca merg la televiziune. Noi eram cam nedumeriti. I-am intrebat daca vor sa mergem cu ei, daca au nevoie de ajutor... Ne-au spus ca nu este nevoie. Mai tarziu am realizat ca a fost mai bine ca nu am mers cu ei. Cine stie ce nenorocire se intampla si acolo”, sustine Hlupina. Studentul de atunci a transmis cadre inedite pentru TVR, in timp ce cameramanii televiziunii de stat erau disparuti din motive necunoscute. “Am filmat multimea, oameni catarati pe un stalp de lumina, steaguri cu gaura in mijloc, balconul in dese randuri... Am reusit sa surprind cupola Bibliotecii Centrale Universitare arzand. A luat foc de la trasoare”, ne-a mai povestit Cornel Hlupina. Acesta sustine ca nu a vazut filmarile sale decat dupa cateva zile, cand a ajuns acasa, la Constanta.

Singurul fotograf care a prins BCU arzand
Un amanunt destul de interesant este acela ca unica persoana care a reusit sa surprinda Biblioteca Centrala Universitara in flacari cu un aparat de productie chinezeasca a fost Cornel Hlupina. “Nu cunosc toate fotografiile realizate la Revolutie, ca sa spun care imagini surprinse de mine sunt unice. O imagine pe care nu o putea surprinde nimeni este cea a BCU-ului in flacari. Nu putea sa fie surprinsa de altcineva pentru ca eu eram singur in piata. Nu aveam trepied. Am facut aceasta poza sprijinit de un autobuz al televiziunii. Aceasta fotografie a castigat si cateva premii”, ne-a povestit fotograful amator. Cornel Hlupina ne-a marturisit ca a ramas intamplator in Capitala: “In ’89 eram student. Inca locuiam intr-unul din caminele din Regie. Pe 16 decembrie fusese povestea la Timisoara. Vacanta se lua mai tarziu de data de 16, dar s-a luat mai devreme, tocmai din cauza asta, ca sa-i trimita pe caministi acasa, sa scape macar de o parte din studenti. Noi, eu cu inca doi colegi, de un an sau doi, faceam felicitari ca sursa de venit, asa de iarna. In anul acela, am incercat sa ramanem chiar dupa ce s-a inchis caminul. Restul studentilor au plecat pentru ca oricum voiau sa ajunga mai repede acasa. Noi voiam sa ramanem, nestiind ca treaba o sa se dezvolte in felul acesta, cu revolutia, crezand ca o sa vindem ceva felicitari in ajunul Craciunului”. Administratorii caminelor din Regie nu au acceptat insa ca studentii sa ramana in Bucuresti. “In ziua de 21, administratora de atunci a venit la noi si ne-a zis «gata, din pacate nu puteti sa mai stati». Intre timp, auzisem ceva, din gura in gura… Stiu ca a venit cineva si ne-a spus ca se intampla ceva in oras. Ne facusem bagajele, fortati de administratora. Era clar de ce trebuia sa parasim orasul. Noi eram oricum ultimii ramasi in camin. Ne-am luat bagajele si trebuia sa ne indreptam spre gara. Ne-am lasat bagajele la gara si ne-am luat geanta cu asa-zisele scule - pentru ca pe vremea aceea ce puteai sa ai? Un «Zenit», o «Practica». Fiecare cu gentuta de aparate am plecat de la gara cu ideea sa vedem si noi ce e in oras si pe seara sa ne intoarcem la gara pentru a pleca acasa”, isi aminteste Cornel Hlupina. Evenimentele aveau insa sa-i schimbe planul studentului constantean. “Am mers pe jos de la gara, cred ca pe Grivitei, iat apoi am dat in bulevardul Dacia si, inainte de Calea Victoriei, am intalnit multi politisti care stateau grupuri, grupuri. Acolo nu erau manifestanti. Era clar ca stateau in rezerva, erau pregatiti pentru ceva. Am mers pe jos pana la actualul rond de la Romana si acolo am dat in sfarsit fata cu inamicul. Nu era un conflict deschis. Erau manifestanti de o parte, pe fosta Ana Ipatescu, si cordoane de politisti, pe de alta parte. Erau cateva sute de manifestanti. Eu am ajuns acolo in jurul orei 15.00–15.30 si pentru prima oara am putut sa strig «Jos Ceausescu!». Ceilalti colegi cred ca-i pierdusem pe drum”, ne-a mai povestit Hlupina.

Amenintat de securisti pentru pozele din 21
Fotograful isi aminteste ca a fost agresat de un securist imbracat in civil, dar tot nu a putut renunta sa participe la proteste. “Ajunsesem singur acolo si eram intre manifestanti, vizavi de noi erau acei politisti sau ce erau, securisti, in uniforma oricum, iar intre noi si ei erau agitatori. Erau imbracati in civili, strigau si ei si pareau de-ai nostri. Pe doi dintre ei i-am intrebat daca pot sa fac cateva fotografii pentru ca pana atunci nu am avut curaj sa scot aparatul. Vazand ca sunt printre cei care-l contesta pe Ceausescu, si nu erau batuti, nu erau bruscati, am scos aparatul. I-am intrebat pe politisti daca pot sa-i fotografiez si au fost de accord. Am deschis geanta, am scos aparatul, care era un «Segall», un obiectiv chinezesc – am facut o poza, doua, si dintre cei care erau cu fata la noi, ba la noi, ba la ei, au venit doi la mine, imbracati in civil… Am primit un pumn in fata, mi-a smuls aparatul si, cu o siguranta de profesionist, l-a deschis si a voalat filmul”, ne-a mai declarat Hlupina. Fotograful amator este convins ca cel care l-a agresat in Piata Romana era pregatit special pentru astfel de interventii. “Segall-ul acela nu se deschide usor. Chiar si la un aparat de fotografiat obisnuit trebuie sa stii sa-l deschizi ca sa scoti filmul. Trebuie sa deschizi magazia din spate… La Segall era mai complicat. Trebuia mai intai sa invarti aparatul. Acest om l-a deschis de parca ar fi fost legat la ochi. M-am ales si cu un sut in fund. In acel moment eram terminat. Mi-au dat drumul. Nu m-au bagat in duba, deci am scapat. Nu am mai avut tupeu sa merg pe bulevard. Eram atat de dezorientat si de terminat, incat am luat-o pe strazi paralele cu Magheru, pe Lahovari, ca sa ma reculeg. Nu am iesit la bulevard decat dupa ce s-a intunecat. Cred ca deja se facuse 16.30-17.00”, isi aminteste Hlupina. Acesta nu a fost singurul eveniment memorabil prin care a trecut fotograful amator. Studentul de la acea vreme a fost nevoit sa-si caute adapost in fiecare dintre cele trei nopti petrecute in Capitala, deoarece caminele din Regie erau inchise. Tanarul a dormit in Gara de Nord, la metrou si in hotelul “Negoiu”, in aceasta din urma locatie reusind sa realizeze si una dintre cele mai bune fotografii. “Un soldat tragea chiar din intrarea hotelului in cateva persoane aflate la mansarda blocului din fata. Niste batrani ii explicau ce se intamplase”, ne-a povestit Hlupina. Fotograful amator sustine ca dupa revolutie a refuzat la pasiunea pentru fotografie, cand a constatat cate persoane au avut de castigat de pe urma evenimentelor din decembrie 1989. “Noi stiam ca trebuie sa scapam de Ceausescu. Eu eram suparat pe Ceausescu pentru ca toate mergeau prost. Nu realizam la acea vreme ca revolutia trebuia sa aiba loc, dar nu s-a desfasurat asa cum era normal. Societatea romaneasca a reusit sa scape de comunism, dar nu si de elementele comunismului. Nu este normal ce s-a intamplat, mai ales cand am vazut cine a avut de castigat de pe urma revolutiei... In ‘90 cand am vazut in ce directie s-a indreptat echipa care condusese acele evenimente, asa-zisul FSN, dupa prima mineriada, eram complet scarbit si nici nu am mai iesit pe strada sa fac fotografii. Desi imi dovedisem ca pot sa fac fotografie in conditii limita, nu am mai avut energia interioara sa o fac”, concluzioneaza Cornel Hlupina.

(P) Jucarii:
Vehicule electrice, Biciclete si Triciclete, Masinute cu pedale
Casute copii, Spatii de joaca, Leagane, Topogane si Balansoare

Vizualizari: vezi articolele editiei din Gardianul comenteaza acest articol
Articolul nu exista
Merita citit?
[DA][NU]
Stiri:   Economice | Politice | Externe | Sport | Societate | Editoriale | Cultura&Media | Sci&Tech | Monden | Locale | Republica Moldova
Inside Communication