Antena3.ro Antena3
Prima pagina Arhiva Inscriere presa Contact
  Vineri, 18 octombrie 2019, 09:03 ennlfrdeites
Presa de la a - z | Nationala | Locala | Regionala | Diaspora | Internationala | Comunicate | Evenimente | Forum | Link-uri utile | Abonare newsletter | Bilete de avion |
 
Noua romance ataca Himalaya fara barbati
Joi, 06 martie 2008 Sursa: Cotidianul Autor: Ionut Dulamita
Recomanda:
Politice

Externe
Din patru orase ale tarii, de toate virstele si din profesiile cele mai diverse, noua romance s-au adunat laolalta in speranta de a organiza prima expeditie autohtona exclusiv feminina care va duce o romanca pe un optmiar himalayan.

„Din proprie experienta, am vazut ca nu trebuie sa ai un metru optzeci inaltime si 70 de kilograme ca sa faci ceva pe munte“, spune raspicat brasoveanca Felicia Enache, o mina de femeie de 52 de ani, 1,54 m si 45 kg. Presedinta a Asociatiei Ghizilor Montani din Romania, ajunsa acum 16 ani pentru prima data la 7.000 de metri, ea a adunat opt „muntomane“, „cele mai bune din tara la ora actuala“, spune ea: o absolventa de marketing, un programator, un inginer constructor, un sociolog, un informatician, un consultant financiar in tranzactii de societati, o asistenta medicala si o vicecampioana nationala la sarituri cu prajina. Miza: una dintre ele sa fie prima romanca ce atinge un pisc de 8.000 de metri, mai precis virful Cho Oyu (8.201 m). Expeditia le-ar costa 120-130.000 de euro, dintre care au strins pina acum mai putin de un sfert.

Dupa ce Taina Dutescu-Coliban si Sanda Isaila, primele alpiniste autohtone pornite spre cucerirea unui virf himalayan, au disparut fara urma pe masivul Dhaulagiri (8.167 metri) in 1992, a sosit vremea ca alte romance sa-si incerce norocul cu un optmiar. Felicia Enache l-a ochit pe Cho Oyu: nu prea da bataie de cap, nu maninca prea mult timp si resurse, iar aclimatizarea se face destul de repede. „Fiind vorba de un optmiar, vremea poate sa se schimbe insa oricind. Orice munte cu zapada tot timpul anului pune probleme. Sint crevase acolo, pericole de avalansa, e posibila ratacirea, sint probleme de vizibilitate redusa, e posibil sa ninga intruna si sa nu ai exact fereastra de o zi sau doua necesare ca sa ajungi pe virf“, pune si raul in fata alpinista de 52 de ani. De altfel, in 1959, patru membre ale primei expeditii feminine internationale pe Cho Oyu piereau incercind sa-i doboare piscul. Iar cinci ani mai tirziu, doi montaniarzi germani se stingeau de epuizare la cota de 7.600 metri.

„La 8.000 m altitudine totul devine inzecit mai greu: urci mai greu, te misti mai greu, respiri mai greu, chiar si gindesti mai greu“, completeaza si fiica alpinistei, Catrinel Enache, una dintre coechipiere. „Daca au fost vinturi in zona virfului Omu, masivul Bucegi, care m-au ingenuncheat la propriu, nu pot decit sa-mi imaginez ce inseamna sa te prinda vremea rea la 7.000 de metri. Orice problema de sanatate, chiar minora, de la o anumita altitudine in sus devine mult mai periculoasa“, spune si programatorul bucurestean Corina Drosino. La inceputul lunii ianuarie, de exemplu, alpinistul roman Laurentiu Bulareanu isi sfirsea ascensiunea pe Aconcagua doborit de o peritonita provocata de un inceput de ulcer „despre care el nu a stiut si n-a simtit“, dupa cum a relatat pentru Cotidianul sotia sa, care i-a fost alaturi in ascensiune.

Al saselea din lume ca inaltime, masivul Cho Oyu strapunge cerul la 28 de kilometri departare de muntele Everest, incalecind granita dintre Nepal si Tibet. Urcusul celor noua romance ar incepe din Kathmandu, la finele lui august, cu ajutorul unor nepalezi luati cu simbrie. Virful va fi atacat din partea de nord, dinspre Tibet.

Din aceasta latura a masivului, drumul spre pisc incepe din regiunea Tingri si trece de ghetarii Palung si Gyabrag. „Vor fi o tabara de baza, o tabara de baza avansata si alte trei de altitudine, ultima la 7.500 de metri, de unde incercam sa ajungem pe virf. Nu este atit de importanta persoana care ajunge acolo, este vorba de o echipa“, subliniaza presedinta ghizilor montani. Calculele sint cit pentru 45 de zile de aventura. Pantalonii de puf, bocancii si sacii de dormit sint pusi deja deoparte, la fel si coltarii, hamurile si pioletii, iar grosul mincarii va fi cumparat de la tarabele asiaticilor. „Te costa mai mult transportul decit cumparatul de-acolo. Vom duce cu noi doar alimentele de altitudine, care sint toate concentrate“.

Serpasii care ar urma sa le ridice pe romance pe culmi nu sint tot femei, desi comunitatea ghizilor nepalezi furnica de „sherpani“, calauze din tabara sexului frumos, „dar deloc slab“, cum il descrie Oana Dascalu, membra a Alpin Club Bacau. „La o intilnire internationala de alpinism din Anglia am cunoscut o nepaleza care a inceput ca serpas si are acum o agentie de turism. A atras atentia unui alpinist francez pentru indeminarea cu care urca si greutatile pe care le cara, iar el a ajutat-o sa se dezvolte“, isi aminteste Felicia Enache un caz fericit. Cea mai de renume dintre „sherpani“, de doua ori cocotata pe Everest, a fost Pemba Doma, care a murit primavara trecuta dupa o cazatura pe masivul Lhotse (8.516 m), al patrulea din lume.

Felicia Enache spune ca, pe plan mondial, se leaga destul de putine expeditii exclusiv feminine. „De obicei, participa si barbati alaturi“. Piedici pe munte au fost si mai sint inca in lumea alpinismului feminin. „Pe vremea aceea (n.r. - in 1978), se credea ca femeile nu sint indeajuns de puternice fizic si emotional pentru a indura asemenea ascensiuni si aveau probleme in a obtine permise pentru a urca pe munte sau pentru a se alatura echipelor de barbati“, rememora acum trei ani, pentru „New York Times“, Arlene Blum problemele expeditiei feminine sub steag american condusa de ea in toamna lui 1978. Atunci, alpinistele Vera Komarkova si Irene Miller au fost primele femei pe cea de-a zecea culme din lume, Annapurna (8.091 m). Mare parte din cei 80.000 de dolari cit a costat invingerea piscului au fost strinsi atunci de tricourile de campanie imprimate cu sloganul „Locul unei femei este deasupra“.

De probleme similare s-a lovit si Catrinel Enache: „De multe ori am fost tratata diferit, numai pentru ca sint femeie. Lumea ne cam subestimeaza, de aceea este foarte important, din cind in cind, sa aratam ca sintem la acelasi nivel cu barbatii. Am avut multe probleme si la obtinerea de recomandari“.

Cita vreme au scrutat inaltimile cu pioletii, majoritatea participantelor la expeditia romaneasca nu au dat insa piept cu contre misogine. Ba chiar sint incurajate de barbati sa practice alpinismul. „Probabil barbatii care nu stiu ce inseamna muntele sint mai tentati sa faca remarce misogine. Cred ca daca i-am lua cu noi, probabil ar incepe sa plinga dupa primele doua ore“, spune sociologul bucurestean Oana Ganea.

Felicia Enache a urcat de trei ori la 7.000 de metri: de doua ori in Pamir, pe virfurile Lenin (7.134 m) si Corjenevskaia (7.105 m), in 1992, si o data in masivul Tian Shan, pe virful Pobeda Mica (7.000 m). Spiritul de echipa de pe munte i s-a imprimat bine in minte mai ales de cind a luat fata unor alpinisti din Moldova in urcusul spre Lenin. „Am pornit de dimineata si baietii se miscau greu. E foarte greu sa tii ritmul cu altcineva. Am tot incercat sa-i astept si, pina la urma, cel care reusise sa se mai tina dupa mine a zis ca nu se mai simte in stare sa urce si ca renunta“. A pornit singura si a atins virful cot la cot cu un alpinist din Leningrad, care venise insotit de inca doi camarazi. „Unul dintre ei s-a luat dupa mine. Pastra o distanta oarecare. Mergeam, mergea si el, ma opream, se oprea si el. Si asa pina am ajuns jos“, isi aminteste ea cu placere.

Bucuresteanca Dana Gradinaru, in virsta de 40 de ani si membra a viitorului echipaj, a ajuns si ea la 7.000 de metri in 2003, pe virful Aconcagua din Argentina. „Am mers foarte incet pe ultima parte, Canaleta, pentru ca m-am simtit rau (dureri de cap si probleme cu respiratia). Pe linga asta, s-a adaugat faptul ca nu am avut decit un litru de ceai si m-am deshidratat destul de repede si ca nu am putut sa maninc mare lucru (doar fructe uscate). Batoanele de musli si batoanele proteice pe care le aveam cu mine s-au dovedit inutile - la altitudine organismul respinge tot ce este sintetic“, descrie ea in jurnalul de calatorie o parte dintre problemele expeditiei. In rest, Oana Dascalu (28 de ani) a cutreierat virfuri din Alpii Elvetieni si Francezi, Corina Drosino (31 de ani) a cucerit virful Illimani Sud (6.439 m) din Cordilieri, Oana Ganea (30 de ani) a ajuns pe virful Pisco (5.752 m) din Peru, Ivona Matura (31 de ani), stabilita in Germania, pe Virful Mera (6.476 m) din Himalaya, Catrinel Enache (23 de ani) a traversat Dolomitii, Elena Dogariu (26 de ani), din Brasov, a urcat pe virful Mont Blanc (4.810 m), iar Cristina Pogacean (23 de ani), studenta in Cluj, a vazut lumea de pe virful Elbrus (5.648 m) din muntii Caucaz.

Alpinistele romance vor face prima iesire de pregatire la sfirsitul lui martie, in Fagaras, dupa care se vor sui pe Mont Blanc si pe un virf de 7.000 de metri. Pina atunci, vor da piept cu panoul de catarat, alergarea si sala de forta.

*
Nepalul le-a dat unda verde femeilor acum un sfert de secol

Inceputurile alpinismului integral feminin in Himalaya au fost fixate acum mai bine de 50 de ani. In 1954, o noua membra a clubului alpinistelor scotiene, Monica Jackson, lua cuvintul in cadrul unei intilniri, sustinind ca alpinismul nu trebuie vazut ca fiind ezoteric sau „extrem“ pentru cataratorii experimentati de ambele sexe. Nepalul a inceput sa intimpine turistii din 1950, iar montaniardele Monica Jackson, Elizabeth Stark si Evelyn Camrass s-au trezit in buzunarul de la pufoaica cu primul permis pentru ascensiune inminat unor femei de autoritatile din sudul Asiei. In 1955, aventurierele din Scotia organizau, de altfel, prima expeditie 100% feminina din lume in Himalaya, explorind tarimurile necunoscute pina atunci ale regiunii Jugal Himal si botezind dupa serpasul lor de capatii virful Gyalgen, pe care l-au cucerit. Pina atunci, nu se mai auzise de femei care sa se aventureze la inaltime neinsotite de barbati.

*
Valul musulman a ajuns pe Everest

„Am fost la o intilnire internationala, prin ’98-’99, unde s-a ridicat problema cistigarii unui loc egal cu al barbatului in lumea alpina. Erau femei din toata lumea. Englezoaicelor li se parea ca atunci cind merg intr-o echipa mixta sint date la o parte sau lasate sa execute cap de coarda in timpul traseului. Unele aveau probleme deosebit de mari privind accesul la mersul pe munte, precum femeile arabe, care chiar sint considerate inferioare barbatilor“, explica Felicia Enache. Totusi, in 2005, doua femei din Iran, graphic designerul Farkhondeh Sadegh si dentista Laleh Keshavarz, s-au vazut primele musulmane pe Everest, dupa o expeditie de zece saptamini si la 30 de ani de cind japoneza Junko Tabai a primit titlul de prima femeie pe cea mai inalta culme a lumii.

*
Cho Oyu le vrajeste pe alpiniste

De-a lungul vremii, virful sau de 8.200 de metri a scaparat in ochii multor alpiniste. In 1959, patru membre ale primei expeditii feminine internationale au pierit incercind sa-l doboare. „Prima cucerire a virfului a fost in anul 1984, de catre doi membri ai unei expeditii feminine rusesti“, spune Cristina Pogacean. Victorioasele de atunci in batalia cu Cho Oyu au fost Dina Sterbova si Vera Komarkova, care au doborit si virful Annapurna 1, in 1978. Iar in primavara lui 1999, o parte dintre alpinistele pornite din SUA au atins virful fara serpasi si fara oxigen.

(P) Jucarii:
Vehicule electrice, Biciclete si Triciclete, Masinute cu pedale
Casute copii, Spatii de joaca, Leagane, Topogane si Balansoare

Vizualizari: vezi articolele editiei din Cotidianul comenteaza acest articol
Articolul nu exista
Merita citit?
[DA][NU]
Stiri:   Economice | Politice | Externe | Sport | Societate | Editoriale | Cultura&Media | Sci&Tech | Monden | Locale | Republica Moldova
Inside Communication