Antena3.ro Antena3
Prima pagina Arhiva Inscriere presa Contact
  Luni, 26 august 2019, 03:31 ennlfrdeites
Presa de la a - z | Nationala | Locala | Regionala | Diaspora | Internationala | Comunicate | Evenimente | Forum | Link-uri utile | Abonare newsletter | Bilete de avion |
 
Epoca de Aur a lui Costica Argint
Marti, 20 noiembrie 2007 Sursa: Evenimentul Zilei Autor: Oana Botezatu
Recomanda:
Politice

Externe
De la Focsani la Roma: o viata de roman, cu militieni, afaceristi si politicieni. Fostul interlop, devenit celebru dupa imbratisarea cu Cioroianu, povesteste cum i-au distrus viata militienii de dinainte de Revolutie.



Costica Argint, tiganul de origine romana care le-a aprins paie in cap primului-ministru Calin Popescu-Tariceanu si ministrului de externe Adrian Cioroianu - in urma intalnirii de la Roma, de pe 7 noiembrie - povesteste cum a ajuns sa poarte „stigmatul” de infractor si delincvent. Cum, din ‘77 pana nu demult, a fost intr-un permanent du-te-vino intre temnita si libertate, cum a facut greva foamei, cum i-au mancat sufletul „militienii” dinainte si de dupa Revolutie si cum a obtinut azil politic in Germania si, apoi, in Italia.

Fost sportiv de performanta din Focsani si interlop al Vrancei, presedintele Asociatiei refugiatilor politic romani si tigani din Roma, Argint declara ca tot ghinionul cu puscaria - care i-a marcat cursul vietii - i se trage de la niste „facaturi staliniste”.

„Eu am anticipat economia de piata”

Il stie toata lumea pe romanul de la Tivoli, dar mai ales de cand cu intalnirea de la Roma, cauzata de incidentul Mailat, Argint a revenit in atentia opiniei publice, a ministerelor de Externe si de Interne, a guvernului, a SPP-ului si a Politiei Romane.

Este sau nu urmarit prin Interpol, are sau nu statut de refugiat juridic? „Toata chestia asta mi se trage de la faptul ca am fost mereu un curajos, dom’le. Adica eu mereu am zis verde-n fata, chiar si pe timpul lui Ceausescu”, spune Argint, un barbat bine facut, cu o mustata firava si usor incaruntita. Are ceafa groasa si poarta doua ghiuluri la fiecare dintre maini. Vorbeste italiana la perfectie, iar romana o mai stalceste cu cate un sinonim din Peninsula.

„Eu am fost un bisnitar din ‘74, copil fiind. Ce faceam? Cumparam blugi si aur de la Timisoara, de la Arad, si le vindeam in tara. Decat sa muncesc degeaba, preferam sa stau degeaba. Eu am anticipat economia de piata, daca vreti sa-i spunem asa”, explica Argint mersul vietii. „Eu eram iubit si respectat de focsaneni, ma cunostea lumea. Eram un fel de vedeta. Asa cum se proceda in comunism, lumea venea de seara ca sa apuce lapte, carne, dimineata. Ei, eu veneam a doua zi prin spate si-mi luam tot ce doream”, isi aminteste de inceputul sfarsitului sau.

Si pentru ca isi lua ratia pe sub mana, lumea ii sarea in cap. Si Argint, ce facea? Ii trimitea pe focsaneni sa ceara carne la Ceausescu, la Bucuresti. „Si sigur ca, in opinia serviciilor, am devenit o problema, un pericol, si au inceput o campanie impotriva mea, care nu s-a incheiat pana astazi”.

Politistul de la Revelion l-a infundat

Se jura ca nu a furat si nu stie sa fure, chiar daca a avut „situatii grele” si-i era foame. „Tam-tamul impotriva lui Argint Costica” a inceput in 1977.

„La un Revelion, m-am luat la cearta cu un ofiter de politie pe ideea ca fratele meu era in puscarie pe nedrept. A facut ce-a facut si m-a bagat la inchisoare. Prin ‘80 eram la inchisoare ca am cumparat haine furate de la unu. Apoi mi s-a inscenat un furt de 250.000 de lei de la Casa Pionierilor Focsani”, isi aminteste Argint.

„In ‘85 sau ‘86, stiti ce mi-a facut la puscarie la Mandresti? M-a dezbracat in piela goala in plina iarna, intr-o camera izolata, unde geamul nu se inchidea niciodata. Ningea pe mine. Mi-au luat si bocancii, si mi-au dat papuci, haine de vara. Nu intereseaza pe nimeni povestea asta”, spune fostul sportiv si isi sterge cateva lacrimi.

Ii multumeste si acum lui Ceausescu, „un luptator”, pentru Decretul 26, gratie caruia s-a eliberat in ‘88. „Atunci mi-am dat seama ca viata mea in Romania este imposibila si atunci m-am hotarat sa plec din tara”.

Buletinul turcului si banii nepotului

Imediat dupa Revolutie, cand a revenit acasa, dupa vreo cinci ani, a fost acuzat din nou de furt. „Ce furt? Un buletin. Ce sa fac eu cu un buletin al unui roman de origine turca? Era in ‘94. Am fost la Hotelul Decebal din Bacau, am ramas peste noapte acolo. Dimineata, cand am plecat, mi s-a dat pasaportul, buletinul prietenei mele si, din greseala, un alt buletin. Dar eu am vazut pe drum”, se scuza barbatul. Si pentru ca nu a omis sa trimita buletinul inapoi - „la un control facut de politie” - a gasit acest buletin. O neintelegere pentru care l-au acuzat.

Tot o neintelegere a fost si in ‘95, cand, dupa ce „un nepot a fost batut si talharit de 10.000 de dolari”, Argint l-a ajutat sa-si recupereze paguba, „cu vorba buna si fara rapire si ce-au mai spus ei”, de la baiatul comandantului de inchisoare din Focsani, unde a fost arestat patru luni. „Pentru ca acolo nu aveam nicio sansa sa mi se faca dreptate, m-am adresat Curtii Supreme si am fost pus in libertate pentru ca nu reprezentam pericol”. A urmat apoi episodul Gagesti, o alta masinatie gandita de „criminalii” care-i voiau raul.

Cu benzina la Centru

Una peste alta, Argint a executat vreo sapte-opt ani de puscarie. „Norocul meu a fost ca am plecat din tara, altfel, cine stie? Dupa ce-am iesit cu decretul, m-am adresat serviciului pasapoarte cu o cerere de emigrare. Ei au cautat sa ma incurce”, isi aminteste italianul de astazi.

„Asa ca am plecat la Bucuresti cu benzina, m-am dus in fata Consiliului, m-am stropit cu benzina...am vrut sa-mi dau foc daca nu ma lasa sa plec. Am fost pus la pamant de persoane civile, m-au dus intr-un cabinet de la Securitate, l-au adus pe colonelul Vaduva, tin bine minte, si m-a intrebat ce fac”, reconstituie trecutul Costica Argint. „I-am zis ca sunt disperat, ca am facut inchisoare pe nedrept si vreau sa emigrez. M-au adus acasa cu masina Securitatii si mi-a promis ca voi avea pasaportul in cel mai scurt timp, numai sa nu mai le fac probleme”. In cateva zile, s-a trezit cu documentul in mana, nestiind unde sa emigreze.

„Prima” a ajuns in Turcia, de aici in Austria si apoi in Germania, unde si-a depus prima data documentele de azil politic si a fost rezident pana la Revolutie. S-a intors apoi la Focsani, a deschis trei snack-baruri, s-a inscris in Partida Romilor din Romania si a „incercat sa-si reprezinte poporul”.

„Sa nu mai zica lumea intre ghilimele azilant”

Dupa un alt scandal si proces, cel de la Gagesti, din ‘97, Argint a plecat la Londra, unde a cerut azil politic, apoi, dupa un an, si-a retras cererea si a plecat „din cauza vremii, ca era prea rea pentru reumatism”, care i se trage de la raceala din inchisoare. Impreuna cu sotia si fiul cel mic, de numai o luna, au venit in Italia in 1999. „Aici am depus cerere de azil politic in ianuarie. A durat foarte mult analizarea ei. Apoi am deschis o societate import-export si activitate comerciala CARDO SRL - eu si doi italieni”, pune datele in ordine ca sa „inteleaga tot romanul de buna-credinta”. Si pentru ca azilantii politic nu puteau avea afaceri, si-a retras din nou cererea si a intrat in comert.

Patru ani mai tarziu, Argint este arestat pentru extradare: se repusese pe rol dosarul „Gagesti” - aparuse, dupa trei ani, un martor-cheie, care si-a amintit ca l-a vazut cu pistolul in mana la discoteca: „Cica nu lasam lumea sa iese”. Dupa 40 de zile l-au eliberat pentru ca nu venise dosarul tradus din Romania. „Mi-au zis ca ma aresteaza din nou, numai sa vina actele”. L-au rearestat dupa o luna, dintr-o alta greseala - „au uitat sa ma ia din computer, unde eram trecut urmarit prin Interpol. Am intrat din nou in greva foamei. Dar, dupa 40 de zile m-au pus in libertate si si-au cerut scuze ca au gresit.

Atunci a fost pus sub urmarire si, vazandu-l italienii „om serios”, i-au dat voie sa munceasca. Tot atunci si-a refacut cererea de azil politic. Pe care l-a primit dupa alti doi ani: „Sa nu mai zica lumea intre ghilimele azilant, sa stie toti ca exista acte!”.

CV

> Nume: Costica Argint

> Nascut in Focsani, Vrancea, pe 22 aprilie 1956

> Starea civila: casatorit a doua oara, sotia - Mihaela; doi baieti - Danut (33 de ani, din primul mariaj) si Andreas (9 ani, din a doua casatorie)

> Studii: 12 „clase facute chinuit pentru ca era sportiv de performanta”.

> Figureaza ca urmarit pe site-ul Politiei Romane, intrucat in 2002 a fost condamnat la trei ani si jumatate de inchisoare pentru ultraj contra bunelor moravuri

COLEG DE CELULA CU VLASOV

„„Costica, mi-e foame!” Si i-am pus intr-o plasa paine, conserve, salam”

Coleg de celula si de suferinta cu Argint a fost si Mihail Vlasov, in prezent presedintele Camerei de Comert Iasi si socrul ministrului de interne, Cristian David (fiica lui Vlasov, Vanda, este casatorita cu ministrul David). „Oooo, Misulica! Imi face mare placere cand imi amintesc de Misu. Un baiat de mare calitate, inteligent, extraordinar, bagat in puscarie pentru o masinatie facuta impotriva lui”, isi aminteste Argint despre avocatul care a ispasit, in ‘84, un an de inchisoare pentru trafic de influenta. „Ce mai plangea de fetele lui, pai plangeam si eu cu el!”

„Lui i-a vrut cineva raul si l-a bagat in arest si exista riscul sa-l scape si sa-i faca durere in suflet”, spune fostul coleg de celula. Asta se intampla la Focsani. „Atata a apucat sa-mi spuna: „Costica, da telefon la sotia mea si zi-i ca m-au dus la penitenciar”. Eu am vorbit cu sotia mea si i-am zis”.

Dupa trei zile, Vlasov era din nou in celula cu Argint: „Tuns, trist, foarte trist”. Costica Argint tine sa-i aminteasca avocatului iesean - care „a ajuns foarte bine si are niste fete - Brava!” - ca si-a riscat pielea pentru el. „Am stat doua-trei saptamani in aceeasi camera. Cand si-au dat seama ca eu l-am ajutat, l-au mutat. Mi-a zis intr-o zi: „Costica, mi-e foame!”. Si i-am pus intr-o plasa paine, conserve, salam si i le-am pus dupa usa, la baie. I-am zis: „Cere-te la baie si ia punga!”. Si cand a iesit, unu’ a zis la politie. Si i-a luat-o”, isi aminteste el. Argint n-a mai pastrat legatura cu „acea persoana inteligenta si poznasa”, cum ii zice el „smecherasul de calitate”, desi, s-au mai vazut pe la mare, in ‘92 sau ‘93.

EPISODUL „GAGESTI”

„Ajuta-ma, m-au batut, mi-au luat lantul!”

Satucul Gagesti din comuna Bolotesti, Vrancea - locul de bastina al lui Ion Cristoiu - a fost punct de atractie turistica si de multe povesti pe la garduri de cand cu bataia de la discoteca Kent. Costica Argint, cel de numele caruia a fost cel mai des legat „Episodul Gagesti”, spune ca nu a avut niciun aport la numarul victimelor care s-au ales cu sechele pe viata. De cealalta parte a baricadei, satenii din Gagesti asociaza „omorul” din discoteca de numele lui Argint, iar politia l-a gasit „vinovat moral”.

„In ‘97, intr-o sambata, era Hotel Vrancea. A venit Stefan Alexandru, zis Sandu Stefan: „Costica, ajuta-ma, m-au batut, mi-au luat lantul”. „Mai, Sandule, nu mergem acolo. Taranii ne si omoara”. „Dom’le, sa-mi iau lantul, am un lant de vreo 200 de grame si sa mi-l pierd?” La insistentele lui am cedat. Eram prieteni”, isi aminteste Argint. Numai ca Sandu l-a mintit, spune Argint. Cum a intrat in bar a si inceput bataia. „Norocul meu ca am ramas afara. Sandu cand a intrat, satenii au inchis lumina si i-au asteptat pe astia de la Focsani. Eu auzeam tipete, dar nu m-am bagat”, puncteaza „italianul”.

Scandal iscat de la o comanda de vin

Varianta lui Argint se verifica si nu prea pe ulitele cu glod din Gagesti. „Sandu Stefan era la bar, la noi. Ficioru’miu a facut o comanda, o sticla de vin, si i-o adus. Si vine asta, Stefan: „Ca-i aduci lui si nu-mi aduci si mie?!!” Si s-a luat la cioanda cu fiu’miu. Eu jucam table”, povesteste Vasile Cristoiu, zis Sile, una dintre victimele bataii din ‘97. „Eu zic: cine, ma, sa-l bata pe baiat? M-am dus, ca mai bine nu ma duceam, si i-am rupt lantul, i-am dat una peste ochi si a plecat”, adauga barbatul.

Numai ca „smecherii de la Focsani”, cum le zice Sile, s-au intors, vreo 15, cu masini si cu Argint Costica, de care stia toata Vrancea. Si a iesit cu sange: „Ne-am batut ca chiorii, ce sa va zic, ei cu lanturi, cutite, noi cu sticle”. Argint nu s-a bagat, spun martorii, „dar statea cu pistolul la usa ca sa-i pocneasca pe cei care ieseau”, isi aminteste si Cioarec Oprea, un alt satean care s-a ales cu taieturi in ‘97.

Inchis cu toata gasca de batausi la un loc, Argint a fost judecat si a stat arestat cateva luni la Penitenciarul Mandresti: „Totul pe nedrept. S-a facut atata tamtam ca am fost si eu. Dar eu n-am dat, si nici pistol n-aveam. S-a razbunat pe mine Generalul Adrian Nenu, fostul sef al IJP Vrancea, pe care il vazusem cu trei zile inainte in Restaurantul Intim din Focsani. Era beat si ciupea fete de fund. Niste baieti i-au facut poze, si el a crezut ca eu eram”, explica Argint. „S-a temut sa nu-l santajez si m-a bagat la puscarie. Asta a fost. El si niste judecatori criminali, Vasile Teodorescu si Maria Onose, m-au tinut ilegal la puscarie trei zile peste mandat”.

„Guvernul intalneste permanent infractori. Diferenta e ca eu am cazier, si ei nu - cei care ziua vin in parlament, si seara da cu subsemnatul la DNA”

„Evenimentul zilei”: Credeti ca viata dumneavoastra fara puscarie ar fi fost alta?
Costica Argint: Daca nu aveam stigmatul asta, probabil ca acum eram ambasador sau eram ministru in guvern. Pentru ca la cata vointa am eu... Domnisoara, am sa-ti spun un lucru, care-i bine sa-l stie toata lumea: nu sunt si nu am fost niciodata un barbat destept, insa multumesc lui Dumnezeu ca nu sunt prost. Foarte interesant acest lucru.

Eram prost, muream pe unde am fost! Eu am fost cam prin toate locurile in lume - Arabia, Africa, sa castig o paine, nu sa fiu agent secret, cum se zice. Macar sa fi fost, primeam un reditto asigurat, nu ma mai chinuiam. Cred ca daca nu as fi avut aceasta eticheta, eu eram cel putin - parerea mea - un politician bun, un ministru, ambasador al Romaniei. Pentru ca Romania are nevoie de oameni buni, de oameni inteligenti. Mie imi place sa lupt, stiu ce vreau. Probabil ca eram intr-un partid.

De ce credeti ca s-a facut atata valva pe intalnirea cu primul-ministru Tariceanu si ministrul Cioroianu?
Nu inteleg, dom’le! Pentru mine a fost lucru extraordinar. Eu am fost impotriva politicii guvernului Tariceanu, pe care am condamnat-o mereu, pentru ca datorita acestei politici s-a ajuns la acest exod de romani care, disperati, pleaca din tara pentru ca statul nu le da alternativa la viata. Am acuzat guvernul pentru romanii morti, pentru femeile care se prostitueaza, copiii care isi pun streangul de gat.

Asa, si aveam de gand, cand venea Tariceanu, sa aruncam cu oua si cu rosii, ca forma de protest. Eram vreo 200 care ne strangeam. Lucrurile s-au schimbat pentru ca am fost primiti. Tariceanu nu s-a intalnit cu Argint Costica, s-a intalnit cu asociatiile romanilor si tiganilor de aici. Gresit se speculeaza, ca sa dea in el. Poti sa dai in el, ca ai atatea motive, dar nu te folosi de mine. M-am intalnit in vreo intalnire separata? Pe noi sa nu ne fi primit, era o noua dovada de rasism. Ce-ar fi insemnat? Eu nu sunt tot roman? Eu nu sunt produsul aceleiasi tari? Ce daca sunt cu antecedente penale?! Cum am mai spus, guvernul intalneste permanent infractori.

Diferenta e ca eu am cazier, si ei nu - cei care ziua vin in parlament, si seara da cu subsemnatul la DNA. Acest Voiculescu - eu nu-l cunosc, Doamne, iarta-ma! - sau o groaza de persoane pe care le tot vad ca se erijeaza in persoane cinstite. Sau colegul dumneavoastra, Robert Turcescu, care a sarit la gatul meu in emisiune. Si s-a agitat ca o gaina, ca un catel in calduri, ca sunt infractor. „Dom’le, daca dumneata esti atat de pornit pe acesti infractori, de ce nu-ti dai demisia? Esti platit de un infractor - Sorin Ovidiu Vintu - care a distrus cel putin jumatate din Romania”.

Ce a insemnat pentru Costica Argint intalnirea aceea?
Eu, ca persoana, am fost onorat si vor ramane amintiri frumoase faptul ca domnul Tariceanu si domnul Cioroianu ne-au primit, ne-au intins mana, ne-au imbratisat. A fost ca o reconciliere. Nu ca am afaceri cu ei - macar sa am! - pentru ca eu sunt un om sarac. Impotriva faptului ca se spune ca sunt bogat, sunt un om sarac, care abia traiesc de pe azi pe maine. Atat scandal ca m-a primit primul-ministru... Eu am prezentat acolo problema romilor si atat. Amabilitatea lor sa ma primesca eu am apreciat-o. Ei arunca cu pietre fara sa se uite in spate.

„Fiecare are un trecut de care ii e rusine, dar nimeni nu se uita in spate”

Care „ei”?
Politicienii care sunt in campanie electorala si care au sarit toti pe mine - infractorul, interlopul. Ce interlop, dom’le? Ce am facut eu ca sa denigreze guvernul pentru intalnirea pe care au avut-o cu mine. Eu sunt convins ca fiecare are un trecut de care ii este rusine, dar nimeni nu se uita in spate. Dar infractorii astia cu gulere albe, sefi de partide, parlamentari, astia ma fac pe mine infractor?

Vine Vadim Tudor sa ma faca pe mine infractor? Eu totdeauna am avut un respect pentru el, e o persoana culta, bine pregatit, dar daca e putin asa, excitat, face spume la gura si ma acuza ca sunt golan... Nu sunt de acord cu el ca se ia de tigani, ii face „ciori”. Vadim Tudor uita serile pe care le facea in bar la fratii Paunescu? El e puternic, ma poate distruge, dar ce-ai cu mine? Am furat mai mult ca altii? Eu nu am furat un ac si el se ia de mine.

Cum apreciati declaratia ministrului David vizavi de inceperea formalitatilor de extradare?
Domnul ministru isi face datoria lui. Dar daca guvernul italian m-ar fi tinut ilegal, ma extrada pana acum. Dar nu ma poate extrada nici azi, nici maine, nici poimaine. Pentru ca eu sunt refugiat politic. Statutul meu aici este foarte clar. Eu intentionez chiar sa-mi depun cerere de retragere a cetateniei romanesti. Atata timp cat Romania nu-si rezolva problemele interne si striga „Moarte la tigani si la copiii lor!”, eu nu pot sa mai fiu roman. Oricum, casa mea e Italia sau oriunde, niciodata Romania.

V-ar tenta un post in corpul diplomatic al Romaniei in Italia? Domnul Cioroianu ar vrea sa numeasca si cetateni romi in consulate.
Eu am salutat aceasta initiativa a domnului Cioroianu. Am schimbat doua cuvinte cu el, dar vreau sa spun ca-i am observat intentii bune. Mi-a zis ca-i pare si rau ca s-a exprimat asa - „Nu stiu ce mi-a trecut prin minte, n-a fost rautate, domnu’ Argint”.

„Cioroianu nu a facut declaratii rautacioase, cu rautate din suflet”

Va referiti la deportare...
Da. Nimeni nu poate duce tiganii in desert, nici Cioroianu, nici Basescu, daca ar vrea. Eu, care am mare experienta la oameni, mi-am dat seama ca acest om (Cioroianu - n.r.) nu a facut declaratii rautacioase, cu rautate din suflet. Cred ca este sub mare stres, sub mare presiune, este haituit si atunci greseste. Lumea atat a asteptat sa-i iese pe gura aceasta perla. Cioroianu va ramane cu acest stigmat toata viata lui.

V-a spus sau nu „Sa traiasca domnul Argint?”
A fost asa: eu am spus: „Am onoarea, domnule ministru!”. El putea sa-mi spuna la fel. Dar a zis: „Sa traiasca domnul Argint!”. Care e diferenta?

Prietenia romani-romana, peste 30 de ani

V-ati simtit vreodata discriminat ca tigan?
Nu ca tigan, ci ca roman.

Care este mesajul dumneavoastra pentru tiganii si romanii din tara si de peste hotare?
Sa nu se mai lase trasi in actiuni de proasta calitate, sa fie uniti, sa nu mai fie asa ura pe ei, ca nu face rau decat comunitatii romanesti. Sa incerce sa fie mai sinceri, mai deschisi. Pentru tigani, sa dea Dumnezeu sa-si trimeata si copiii la scoala, sa poata sa se integreze in viata sociala impreuna cu romanii. Mergand la scoala, copiii tiganilor nostri vor creste bine, instruiti. Numai asa vor cunoaste mai bine pe romani, nu vor mai fi nevoiti sa mearga la furat, sa comita infractiuni. Si-n felul asta vor trage inainte tiganii si Romania. Ca noi suntem foarte buni tehnicieni, si romanii, si tiganii, numai sa ne punem in valoare. Basta ca avem dorinta si ajutorul din partea autoritatilor. Si putem demonstra ca tiganii cu romanii pot fi prieteni, pot face lucruri frumoase impreuna.

Cam peste cati ani vedeti posibila aceasta prietenie?
Sigur, daca vor exista legi asa cum eu as vrea sa fie, cred ca in 30 de ani lucrurile vor sta foarte bine. Insa este foarte important ca cei care conduc tara sa gandeasca in perspectiva Romaniei: ca vor fi copiii lor, nepotii lor care se vor confrunta cu tiganii. Tiganii fac foarte multi copii, pe cand romanii fac unul sau deloc. Demografia se va schimba in Romania: tiganii vor ajunge, daca nu majoritar, cel putin egali cu romanii.

E bine sa fie prieteni. Pentru ca nu se va ajunge decat la un razboi civil daca aceasta ura va creste permanent, tot facandu-i tigani, tot purtandu-i pe la periferia orasului. Pe cand, ducandu-i la scoala, chiar impotriva vointei lor, salvezi o natiune, un popor. Ei vor fi calificati, vor merge la munca impreuna cu romani, se vor infrati, se vor iubi. Vor spune: ti-l prezint pe colegul meu de scoala, Costica. E tigan, dar e un prieten bun, are foarte multe calitati.

„Nu am fost vreodata infractor. Eu sunt o persoana onesta”

Cum merge afacerea cu restaurantul cu specific romanesc din Roma?
Foarte bine. Acum a schimbat locatia, vreau sa fac altul, mai mare, tot in Roma. Totdeauna am avut un loc de incontro aici - uneori se adunau si cate 2.000 de romani. Si castigam, ca doar nu le dadeam mancare si bautura gratis. Luam cola cu 80 de eurocenti, o dadeam cu un 1,50 euro.

Cu banii care-i castigam, mergeam la romanii de sub poduri. Bani nu le dadeam, dar le duceam lapte, mancare, pe altii ii ajutam sa se intoarca acasa sau sa-si duca mortii in tara. Rar imi ramaneau multi bani pentru mine. Acuma, pe langa restaurant, am si eu o mica impreza, o societate mica, noi facem restriturazione interioare: tot ce-i stricat inauntru, noi reparama totul, de la a la zetta. Lucrez cu romanii. Important: la societatea lu’ Costica Argint sa nu bei si sa fii cinstit!

FANTASME CU MANCARE

„Ajunsesem sa visez sunca, rahat cu biscuiti, gaini, pastrama afumata”

Sunteti un om fericit astazi, in Italia?
Sunt cel mai fericit. Stiti ce inseamna puscaria, o zi intreaga sa te scoli la cinci sa te culci la zece flamand? Ti se pare un infinit. Ma culcam flamand, ma trezeam flamand, de-ajunsesem sa visez ca mananc sunca, rahat cu biscuiti, gaini, pastrama afumata. Nimeni nu m-a stiut, decat Dumnezeu si sufletelul meu. Pentru ce? Ca am dat un dosar peste cap. Astazi a trecut, sunt cel mai fericit, am cea mai mare avere: doi copii - Danut Argint, 33 de ani, si Andreas, de 9 ani - si sotia mea - Mihaela, Misa. Noi suntem foarte bine integrati in viata sociala a Italiei. Sotia mea este vicecampioana mondiala la karate aici, fiul meu a luat bronzul la acelasi campionat. Dragostea pentru sport au mostenit-o de la mine.

Credeti ca veti scapa vreodata de ceea ce dumneavoastra numiti „stigmat”?
Eu, in opinia mea, nici nu am fost vreodata infractor. Cei care au minte vor ajunge la concluzia asta. Un infractor comite infractiunea oriunde s-ar afla - eu, in 20 de ani de strainatate, n-am avut nicio problema cu nimeni. La cata inchisoare am facut eu, trebuia sa fiu un criminal. Eu sunt o persoana onesta.

IN FAMILIE

Sportul-mostenire: sotia si mezinul, karatisti

In copilarie nu i-a lipsit nimic, parintii sai din orasul moldovenesc de pe Milcov i-au pus totul la dispozitie. Si chiar daca a plecat prin strainataturi de 20 de ani, se jura ca n-o sa uite niciodata ca-i focsanean.

Vor hotari daca renunta la cetatenia romana

Astazi, italianul Costica Argint traieste, alaturi de sotia si cei doi fii, intr-o casa din oraselul italian Tivoli, aflat la 20 de kilometri de capitala Roma. Cu ei trebuie sa se hotarasca, in perioada urmatoare, daca isi vor retrage sau nu cetatenia romana - asa cum i-a scris si premierului Tariceanu in scrisoarea deschisa expediata cu data de 10.11.2007.

E fericit Costica Argint ca membrii familiei i-au mostenit dragostea pentru sportul de performanta si arata cu mandrie fotografiile cu medaliatii de astazi ai familiei: sotia, Mihaela (alintata Misa) - o tanara bruneta, de aceeasi varsta cu fiul din prima casatorie, Danut (33 de ani) - si mezinul Andreas, nascut in Germania pe 25 decembrie 1998 (9 ani).

Si daca partenera sa de cuplu - „o fata cu frica de Cel de sus, sa dea Dumnezeu la toata lumea o fata asa cinstita cum am eu” - este vicecampioana nationala, in Italia, la karate, fiul cel mic se poate lauda cu bronzul la acelasi campionat. „Este primul campionat la care participa si sunt foarte fericit. Ei trei sunt cea mai mare avere a mea, pentru ei traiesc si ma chinuiesc in fiecare zi”.


SALVATORUL

„Eu am fost ambasada lor, consulatul lor la Roma”

„Am incercat sa ajut multa lume - am trimis cu banii mei romani morti acasa, morti, sau cate femei nu le-am trimis in tara, ca sa nu fie nevoite sa se prostitueze - care Ambasada Romaniei nu a facut”, spune Costica Argint despre „nebunia” lui de a ajuta romanii si tiganii deopotriva.

„Am facut pace intre romani, cand au fost probleme”

Cu Asociatia refugiatilor politic romani si tigani, pe care a infiintat-o in 2006 si care are 650 de membri inscrisi in acte, spune ca imparte binele in stanga si-n dreapta, cui are nevoie: „Mergeam prin parc cu muzica, strangeam bani de la alti romani si-i dadeam la familia indoliata. Eu am primit injuraturi, ca multi ziceau ca Argint vrea sa faca bani si asa”.

„Eu am fost ambasada lor, consulatul lor la Roma”, spune raspicat Argint. „Cand italienii nu i-au platit, eu i-am ajutat. Eu sunt ala care m-am dus la italieni si cu vorba buna rezolvam, ca altfel ajungeam la vorbe grele. Cand s-au batut intre ei, s-au furat - eu i-am impacat, am facut pace intre ei, cand au fost in probleme, nimeni nu s-a bagat. Eu, Argint Costica, am fost acolo”, spune romanul refugiat politic in Italia. „Nu ca vreau sa-mi fac publicitate. Asa sunt eu, mi-e mila.”

(P) Jucarii:
Vehicule electrice, Biciclete si Triciclete, Masinute cu pedale
Casute copii, Spatii de joaca, Leagane, Topogane si Balansoare

Vizualizari: vezi articolele editiei din Evenimentul Zilei comenteaza acest articol
Articolul nu exista
Merita citit?
[DA][NU]
Stiri:   Economice | Politice | Externe | Sport | Societate | Editoriale | Cultura&Media | Sci&Tech | Monden | Locale | Republica Moldova
Inside Communication