Protecția datelor cu caracter personal. Site-ul ziare.ro utilizează cookie-uri. Navigând în continuare, vă exprimați acordul pentru utilizarea cookie-urilor. Click pentru a afla mai multe. [ Accept ]

Luptele de stradă din Ucraina nu sunt singurele manifestări publice de nemulţumire populară care se petrec în apropierea graniţelor României. Cele mai îngrijorătoare sunt cele din fosta Iugoslavie, în special din Bosnia-Herţegovina, care au început să se extindă recent şi în Muntenegrul vecin.

Premierul Victor Ponta are o perspectivă îngrijorătoare asupra evenimentelor care au loc în jurul României. Marţi, la bilanţul Jandarmeriei, Ponta a afirmat că „în toată regiunea, 2013 a fost anul unor experimente privind manifestaţiile publice şi mă uit (...) în ţările din regiune, în Turcia, în Grecia, în Bulgaria, în Ucraina, mai recent în Bosnia s-a experimentat dacă noi tipuri de manifestări publice, noi tipuri de proteste pot într-adevăr să zdruncine societăţi“.

Perspectiva lui Ponta dă de gândit pentru că pare să cocheteze cu o viziune conspiraţionistă asupra situaţiei politice şi sociale din regiunea în care se află România prin sugestia sa că cineva ar „experimenta“ revolte de stradă în ţările din jur şi că, în consecinţă, există o legătură subterană între toate aceste mişcări de protest. În realitate, nu există nici un motiv pentru a crede că protestele din Grecia, Turcia, Bulgaria şi Ucraina au vreo legătură. Dimpotrivă, fiecare dintre ele a fost alimentat de resorturi şi motive extrem de diferite unele de altele.

Bunăoară, dacă protestele de la Kiev sunt îndreptate împotriva regimului dictatorial al lui Viktor Ianukovici, a Rusiei şi pentru democratizare şi deschiderea căii spre Occident, violenţele care au avut loc în Bosnia în ultimele două săptămâni merg în sens opus. Începute ca un protest împotriva unei privatizări dubioase în oraşul Tuzla, manifestaţiile s-au extins rapid în principalele oraşe din zona populată de cei ce astăzi sunt numiţi simplu „bosniaci“ şi care, în perioada conflictului din prima parte a anilor ’90 se numeau „musulmani bosniaci“: Zenica, Sarajevo şi Mostar (împărţit cu comunitatea croată).

Cu excepţia unui singur incident la Mostar în care a fost incendiat sediul unui partid croat, protestele nu au avut un caracter etnic, ci unul social. Ţintele le-au constituit instituţiile de forţă şi politice. Pe lângă sedii ale poliţiei, au fost atacate şi arse clădirile administrative, inclusiv sediul preşedinţiei din Sarajevo. Majoritatea insurgernţilor sunt persoane sărace, şomeri şi pensionari, dar şi tineri (şomaj de peste 55%),care au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva neacordării ajutoarelor de şomaj şi pensiilor, împotriva corupţiei generalizate a politicienilor „escroci şi hoţi“ şi a inegalităţii. Dar, ceea ce a fost mai puţin mediatizat, împotriva modelului societate impus de Occident. Cu alte cuvinte, Bosnia este teatrul unei revolte de stânga spre extrema-stângă, în care bosniacii nemulţumiţi de guvernarea locală se consideră trădaţi de Occident. Dovadă că lucrurile stau aşa este faptul că „primăvara bosniacă“, aşa cum s-au grăbit unii să o numească, beneficiază de sprijinul Al Jazeera dar şi ai unor idoli al extremei stângi precum filozofii Noam Chomsky sau Slavoj Zizek, care au semnat scrisori de susţinere. Nu pentru revoluţionarii ucraineni supuşi represiunii brutale ci pentru revoluţionarii antioccidentali bosniaci.

Mişcarea de protest nu s-a extins nici în partea croată a federaţiei bosniace nici în entitatea sârbă a Bosniei, Republika Srpska, dar s-a extins în Muntenegru, unde în ultima săptămână zeci de mii de oameni au ieşit în stradă la Podgorica pentru a protesta împotriva şomajului, corupţiei şi condiţiilor economice proaste şi în semn de solidaritate cu demonstranţii arestaţi în Bosnia. După confruntări violente sâmbăta trecută, marţi, nouă poliţişti au fost răniţi şi 20 de demonstranţi arestaţi.

Situaţia este suficient de gravă încât să atragă atenţia Comisiei Europene, care prin comisarul pentru Extindere, Stefan Füle, a făcut apel la liderii bosniaci să „asculte revendicările“ poporului. Ieri după amiază Radio Europa Liberă a organizat o dezbatere cu tema „Sunt acordurile de la Dayton moarte?“, cu experţi americani şi europeni. Acordurile de la Dayton din 1995, care au pus capăt războiului din Bosnia, au generat şi actuala împărţire a Bosniei. Imediat după pacificare, când Bosnia s-a aflat sub autoritatea unui administrator occidental, ţara a cunoscut o creştere economică spectaculoasă care, scrie The Economist, acum a fost risipită de o administraţie incompetentă şi coruptă. Dacă bosniacii, motivaţi de condiţii sociale, vor ajunge să pună la îndoială acordurile de acum aproape două decenii, atunci întreaga situaţie din Balcani riscă să devină, din nou, explozivă.

Integral pe România Liberă