Site-ul ziare.ro utilizează cookie-uri. Navigând în continuare, vă exprimați acordul pentru utilizarea cookie-urilor. Click pentru a afla mai multe [ X ]

Din 5 decembrie, data încetării din viaţă a lui Nelson Mandela, sud-africanii şi lumea întreagă aduc omagii defunctului erou al luptei antiapartheid, laureat al Premiului Nobel pentru Pace şi primul preşedinte de culoare al Africii de Sud democratice. Ieri, pe uriaşul stadion de fotbal din Soweto, a avut loc ceremonia oficială în memoria sa, la care au luat parte zeci de mii de sud-africani, cărora li s-au alăturat peste 100 şefi de stat şi de guvern din lumea întreagă.

Ieri, pe o ploaie insistentă, o mulţime de sud-africani şi de străini -s-au îndreptat de dimineaţă spre stadionul -Soccer City din Soweto, unde peste 80.000 de persoane – printre care şi 100 de şefi de stat şi de guvern din lumea întreagă – au luat parte la ceremonia oficială de adio în onoarea fostului preşedinte sud-african Nelson Mandela, decedat joia trecută, la vârsta de 95 de ani. Sud-africanii îşi plâng eroul şi idolul. Miile de anonimi aflaţi pe stadion au strigat „Viva“, ca la mitigurile ANC, partidul la putere al cărui lider faimos a fost Mandela. Ceremonia, difuzată în întreaga lume, a început la ora locală 11 şi a durat patru ore. A atras o mulţime fără precedent de VIP-uri mondiale, printre care 91 şefi de stat şi de guvern veniţi de pretutindeni, membri ai caselor regale, precum Prinţul Charles, moştenitorul tronului britanic, şi zeci de personalităţi din lumea culturii şi artei. Susţinători ai lui Nelson Mandela din majoritatea regiunilor planetei, din Europa în America Latină şi China. Discursurile lor omagiale au fost precedate de mărturia lui Andrew Mlangeni, fost deţinut, aflat multă vreme alături de Mandela pe insula-închisoare Robben Island sub regimul de apartheid. Toţi au salutat parcursul exemplar al unui om care a petrecut 27 de ani în închisoare pentru că a combătut segregaţia rasială în ţara sa înainte de a negocia o tranziţie paşnică, încheiată prin alegerea sa la preşedinţie, în 1994.

Chiar după moarte, Nelson Mandela a reuşit să unească lideri cu opinii diferite, a declarat secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, în omagiul său. L-a urmat preşedintele american Barack Obama, care l-a salutat pe Mandela ca pe „un gigant al justiţiei“. „Nu era un bust de marmură, era un om în carne şi oase, fiu, soţ, tată şi prieten. În arcul vieţii sale vedem un om care şi-a câştigat locul în istorie prin luptă, persistenţă şi credinţă. Ne-a spus că este posibil nu doar în paginile cărţilor de istorie, dar şi în propriile noastre vieţi“.

Simbolul Soweto

Soweto este o locaţie simbolică pentru un ultim omagiu adus eroului luptei împotriva apartheidului, căci acest no-man’s-land era o separare forţată, menită a ţine cartierul negru Soweto la distanţă de Johannesburgul albilor. În fiecare dimineaţă şi fiecare seară, zeci de mii de muncitori de culoare trebuiau să traverseze zona pentru a lucra în Johannesburg. La căderea regimului rasist, în 1994, fostul ghetto din Soweto, creuzet al revoltei negre, a fost reintegrat în municipalitatea Johannesburgului şi autorităţile au promis transformarea acestui spaţiu într-o zonă de turism şi agrement, dar majoritatea proiectelor au rămas pe hârtie. Doar uriaşul stadion a văzut lumina zilei pentru Cupa Mondială pe amplasamentul fostului stadion.

Nelson Mandela a murit la vârsta de 95 de ani, la domiciliul său din Johannesburg – anunţa la 5 decembrie preşedintele sud-african Jacob Zuma, în direct la televiziunea publică. „Iubitul nostru Madiba va avea funeralii de stat“, a anunţat el, precizând că drapelul va sta în bernă până la funeraliile din 15 decembrie, care vor avea loc la Qunu, locul său natal.

Un eliberator

După moartea sa, lumea l-a omagiat şi l-a comparat cu ­mari figuri ale istoriei, dar cel mai probabil Nelson Rolihlahla Mandela va rămâne pentru Africa ce a fost Abraham Lincoln pentru America de Nord ori Simon Bolivar pentru America de Sud – un eliberator. Iubea femeile frumoase, costumele elegante, cămăşile înflorate, boxul, muzica şi dansul. Divorţat de două ori, a avut cinci copii cu două soţii succesive, înainte de a-şi sfârşi viaţa alături de a treia.

A trebuit să mintă, să-şi ­manipuleze interlocutorii, să pac­tizeze cu oameni „nerecomandabili“, să se lase pradă ­furiei, să se arate nedrept, indiferent sau dictatorial cu apropiaţii, cu colegii şi chiar cu propriii copii.

Citeşte şi: Moment istoric: Obama şi preşedintele Cubei, Raul Castro, şi-au strâns mâinile

Nu era nici mesager al lui Dumnezeu, nici înger căzut din cer, nici măcar pacifist. Era un om provenit din nobilimea Africii, un fiu de şef de trib, crescut pentru a domni şi a comanda. Mandela era un gigant şi s-au scris deja sute de lucrări în lume despre destinul şi gândirea acestui înţelept, carismatic şi enigmatic.

Astăzi, persistă întrebări privind viitorul Africii de Sud şi asupra perenităţii moştenirii democratice pe care a lăsat-o. Unii radicali se întreabă dacă „Madiba“ – cum îi plăcea să fie numit, pentru că era numele clanului său, precizând că nu a ştiut niciodată de ce prima sa învăţătoare, o misionară britanică, îi atribuise numele Nelson la vârsta de 9 ani, când adevăratul său prenume era Rolihlahla – nu s-a înşelat. Având în vedere puternicele inegalităţi şi nedreptăţi care persistă în Africa de Sud, adesea în profitul minorităţii albe, unii consideră că Mandela a cedat în faţa acesteia şi i-a iertat prea multe.

Că o adevărată revoluţie trebuia însoţită de o adevărată redistribuire a bogăţiilor, a drepturilor şi privilegiilor în profitul majorităţii negre. Ei îi reproşează lui Rolihlahla că a fost prea clement cu minoritatea albă, a asigurat o tranziţie democratică, a instaurat regula „un om, un vot“ şi astfel a devenit cel mai corect lider din lume, cu minimum de tulburări şi confruntări posibile, primul preşedinte de culoare ales de poporul Africii de Sud. Cu alte cuvinte, i se reproşează că va rămâne pentru totdeauna în istorie prin cea mai mare operă – evitarea ca ţara sa să se confrunte cu cel mai sângeros război civil din Africa.

Omul reconcilierii

Încă înainte de eliberare, la 11 februarie 1990, după 27 de ani de detenţie, acest bărbat excepţional era un exemplu pentru toţi oprimaţii Terrei, o legendă, un mit cvasiuniversal.

Cinci fraze pronunţate în concluzie la o pledoarie de patru ore la propriul proces din 20 aprilie 1964 au cucerit pentru totdeauna inimile oamenilor. Textul a făcut turul lumii ­înainte ca guvernul de apartheid să-i interzică difuzarea: „Mi-am dedicat viaţa luptei pentru poporul african. Am combătut dominaţia albă şi am combătut dominaţia neagră. Iubesc idealul unei societăţi democratice şi libere în care toţi trăiesc împreună, în armonie, cu oportunităţi egale. Este un ideal despre care sper să fie atins şi pentru care sper să trăiesc. Dar, dacă este nevoie, este un ideal pentru care sunt gata să mor“.

Rolihlahla Mandela s-a născut la 18 iulie 1918 şi, puţin după aceea, tatăl său, şeful clanului Madiba şi membru al dinastiei Thembu, care domnea de secole peste regiunea Transkei, este gonit de pe pământurile sale de autorităţile coloniale albe pe motiv că nu era suficient de cooperativ. Deportat în Qunu, el a trăit cu demnitate, iar fiul său de 9 ani, Rolihlahla, a fost regent al tribului.

La şcoala albilor, Mandela, un elev excepţional, le-a învăţat istoria, cultura. Îi adora pe Händel, Ceaikovski, Shakespeare, i-a studiat pe Clausewitz şi pe Che Guevara. În închisoare şi-a perfecţionat cunoştinţele de drept, a obţinut două diplome de studii superioare prin corespondenţă. După eliberare, a dat un exemplu de iertare dând mâna cu procurorul afrikaner care intenţionase să-l spânzure în 1964 şi i-a făcut o vizită văduvei dr. Verwoerd, arhitectul istoric al apartheidului.

În 1985, preşedintele Botha i-a oferit libertatea în schimbul retragerii sale politice şi al unui apel public la încetarea violenţei. Mandela a refuzat, iar comunitatea internaţională şi-a intensificat oprobriul faţă de regimul de la Pretoria. La 11 februarie 1990 Mandela a părăsit închisoarea, ceremonia fiind transmisă în lumea întreagă. La 10 mai 1994, după patru ani lungi de negocieri cu minoritatea albă, simbolul african al libertăţii depunea jurământul ca primul preşedinte al Republicii Sud-Africane ales democratic. Ca şef de stat, şi-a înmulţit gesturile de reconciliere. După 1999, s-a retras din activitatea politică.

Integral pe România Liberă



Comentarii

Up date: Ba, tinând cont ca pâna si Robotul "Curiosity" a tras în semn de omagiu o bashina-electronica (pe care a trimis-o prin reteaua de socio-imbecilizare "Moace-Bookci" la sol) putem spune ca omagiul a fost... intergalactic, nu? Doar premierul Palestinei-Ocupate, dl. Netaniahu B. a refuzat sa se dea în stamba la antipozi, pe motiv ca raposatul Mandela nu a comemorat cum se cuvine memoria (inventata a) "holocau$$tului" si nici nu a livrat armament "tzarii" (sectei, n.n.) sale. Cu respect, Redactia RL

10 decembrie 2013 23:42

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta pe ziare.ro trebuie să:

  1. Introduci o adresă validă de email în câmpul de mai jos. Vei primi un mesaj.
  2. Accesezi link-ul din mesajul primit.
  1. Este nevoie să urmezi acești pași o singură dată dacă utilizezi același browser.