Protecția datelor cu caracter personal. Site-ul ziare.ro utilizează cookie-uri. Navigând în continuare, vă exprimați acordul pentru utilizarea cookie-urilor. Click pentru a afla mai multe. [ Accept ]

Altădată perla României şi plină la refuz de turişti veniţi din întreaga lume pentru apele termale şi aerul ionizat de aici, Băile Herculane este acum o ruină. Vechile hoteluri şi baze de tratament sunt în paragină, un dezastru ce i-ar face până şi pe soldaţii din legiunile romane care au trecut pe aici acum aproape două milenii să-şi scoată săbiile din teacă şi să facă ordine.

Forfota de pe vremuri din staţiune nu mai există. Promenada a ajuns un loc periculos. Nu se ştie când vreo bucată desprinsă din superbele clădiri cade cuiva în creştet, făcându-l să-şi blesteme zilele şi să nu mai vrea nicicând să revină aici.

Herculane geme de moteluri şi pensiuni construite după '89, însă bijuteriile arhitecturale sunt lăsate în paragină. Şi nu de acum, ci de mai bine de 15 ani. Cine-o fi de vinăĂ Fără doar şi poate, toţi primarii, consilierii locali, consilierii judeţeni, preşedinţii Consiliului Judeţean Caraş-Severin şi miniştrii Culturii şi Turismului care s-au perindat începând din 1990 încoace. Dar mai ales aşa-zişii investitori care nu au făcut altceva decât să-şi bată joc de tot ce înseamnă această staţiune.

Ministrul Turismului, Elena Udrea, a vizitat de câteva ori Băile Herculane, ştie că faptele proprietarilor sunt de natură penală şi s-a bătut cu pumnul în piept că îi va expropria. În afară de obişnuitele gudureli făcute de autorităţile locale şi promisiuni deşarte că aceste clădiri nu vor ajunge ruină, nu s-a întâmplat nimic. Chiar dacă aproape toate clădirile vechi din staţiune sunt monumente culturale protejate, singura reacţie pe care Ministerul Culturii şi Cultelor o poate avea în acest caz este să-i acţioneze în judecată pe proprietarii clădirilor. Acest demers este unul foarte dificil din punct de vedere juridic, tocmai pentru că este foarte greu de demonstrat, conform unui oficial din minister, că proprietarul clădirii respective a lăsat cu rea credinţă imobilul să se degradeze.

Alte cauze sunt lipsa oamenilor care să se ocupe de astfel de cazuri şi criza acută a fondurilor pentru acţionarea în judecată a acestor proprietari. Iată cum o chiţibuşăraie juridică, parcă făcută tocmai pentru distrugerea clădirilor de patrimoniu sau monumentelor culturale protejate, împiedică o reacţie fermă din partea autorităţilor. La toate acestea se mai adaugă şi durata de neimaginat de mare a proceselor de pe rolul instanţelor din România, astfel încât lipsa de reacţie devine lege. "Ministrul a făcut presiuni la prim-ministru, coaliţie, prefecţi, preşedinţi de consilii judeţene şi primari pentru rezolvarea acestor situaţii şi pentru ca proprietarii să devină responsabili", a precizat Radu Enache de la Cultură. Se pare că degeaba.




Integral pe Jurnalul Național