Site-ul ziare.ro utilizează cookie-uri. Navigând în continuare, vă exprimați acordul pentru utilizarea cookie-urilor. Click pentru a afla mai multe [ X ]

Aparent, România stă bine la capitolul datorie publică. Doar 35% din PIB (51 miliarde euro), în condiţiile în care media zonei euro a ajuns la 90%, nu pare o calamitate (Italia are 126%, Portugalia 117%, Irlanda 111%, ca să nu mai vorbim de Grecia cu 150%). Premierul Ponta amintea în discursul său despre starea naţiunii despre cei 2.500 euro ce i-ar reveni fiecărui roman de plată din cei 7.000 cât reprezintă PIB-ul/locuitor, o sumă ce pare uşor de digerat chiar şi în condiţiile în care se majorează anual cu aproximativ 150 de euro (corespunzător unui deficit bugetar de 2% din PIB). Optica se schimbă însă radical dacă ne uităm la dobânzile de refinanţare, tendinţele demografice, numărul de salariaţi din economie, datoria privată fără garanţii de stat. Să le luăm pe rand.

Să presupunem că refinanţăm datoria publică la o dobândă medie de 5% (mai scump la lei-40% din datorie este în lei, mai ieftin în valută-60% este în valută). Cele 35% din PIB în cazul României generează costuri anuale de 1,75% cu plata dobânzilor. Este enorm în condiţiile în care veniturile statului-din care trebuie plătite pensii, salarii, asistenţă socială, etc-sunt de numai 33% din PIB. Gândiţi-vă că Japonia, care are datorie publică preponderent în moneda naţională, este privită cu îngrijorare pentru o datorie de 200% din PIB. Ei şi-o refinanţează însă la dobânzi de aproximativ 1% (ca şi SUA ori Danemarca, Suedia-ca să privim mai aproape de noi), ceea ce înseamnă un serviciu al datoriei de 2% din PIB. Efortul suportat pentru plata dobânzilor de contribuabilul japonez este deci similar cu cel din România dacă ne raportăm la ponderea dobânzilor aferente datoriei publice în PIB, iar cel din Statele Unite, Germania (80% din PIB) o duce chiar mai bine. Iar la capitolul venituri bugetare, toate economiile enumerate mai sus au o situaţie incomparabil mai bună!

Toate calculele privind datoria publică/locuitor sunt făcute pentru o populaţie de 21 de milioane. Dacă ne raportăm însă la rezultatele de la ultimul recensământ, cifrele urcă cu 10%, proporţional cu scăderea populaţiei (avem deci datorii locuitor de 2700 euro, care urcă annual cu 165 de euro mulţumită deficitului, etc). Îngrijorăător nu este numai că populaţia s-a redus, ci că fenomenul este în continuă desfăşurare iar cei plecaţi fac parte din generaţiile tinere care urmau să plătească împrumuturile deja angajate. Ceea ce înseamnă că povara datoriei atârnă mai greu chiar dacă valorile nu se schimbă spectaculos.

Două cuvinte despre sumele în sine. "Ce reprezintă 2.500 de euro/locuitor, în condiţiile în care un credit de nevoi personale luat de mare parte din salariaţii din urban era cel puţin dublu ca valoare, asta ca să nu mai vorbim de creditele garantate cu ipotecă ce se mişcă în plaja 30.000-60.000 euro"? Dacă sunteţi tentaţi să gândiţi aşa ţineţi cont că sunt numai 5 milioane de salariaţi, care au acumulat poate datorii mai mari în momentele în care cursul de schimb era mai avantajos ca acum şi gâfâie deja la plata ratelor. Dacă ne raportăm la toţi cei care înregistrează venituri cel puţin cât salariul minim pe economie, deci cei care plătesc prin taxe şi impozite datoria publică, ajungem la peste 5.000 euro/locuitor. Iar dacă nici aşa nu vă impresionează cifra, gândiţi-vă în cât timp poate pune de-o parte 5.000 de euro cineva care câştigă 170 euro lunar, chiar dacă îşi limitează cheltuielile la strictul necesar.

În sfârşit, datoria publică se poate majora brusc pe seama datoriei private negarantate (peste 37 miliarde euro reprezintă datoriile companiilor, aproximativ 10 miliarde euro sunt depozite ale nerezidenţilor). Gândiţi-vă la schema imaginată pentru a asigura finanţare băncilor locale în perioada în care mamele lor din Occident nu puteau s-o facă (BNR a eliberat o parte din rezervele minime obligatorii iar statul s-a împrumutat de la FMI pentru a compensa ieşirile). Nimeni nu garantează că nu vom vedea până la sfârşitul crizei un nou AVAB/ AVAS prin care să se preia la datoria publică active neperformante ale băncilor insolvente.

Una peste alta, deşi la suprafaţă stăm bine la capitolul datorie publică/PIB (doar Estonia cu 7%, Bulgaria cu 16% şi Luxemburg cu 21%) ne fac să-i invidiem în UE), în profunzime lucrurile nu arată deloc liniştitor. Rămâne de văzut ce decizie se va lua în intervalul 2013-2014 când sunt vârfuri de plată (cam 10 miliarde euro) către FMI. Rambursăm din rezervele BNR reducând simultan ponderea datoriei publice sau "rostogolim" creditul FMI angajând noi împrumuturi (la dobânzi superioare celor cerute de instituţia financiară), doar în ideea protejării cursului şi implicit a băncilor care au creditat preponderent în valută? Din păcate, deşi este o decizie care ne afectează direct (poate şi generaţiile viitoare), nu se va ţine un referendum pe tema asta.

Integral pe România Liberă



Comentarii

@ contradeșteptului de la 14 ianuarie 2013 16:15 Ascultă X-ulescule! Din cauza unora ca tine, creaturi cu capul mare și pătrat dar cu mintea-n colțuri și bătută de vânt, se perpetuează tâmpeniile cu datoriile externe naționale. Conform Ziarului Capital, România avea la sfărșitul anului 2011 obligații externe de achitat în valoare de 90 miliarde euro, iar în 2012 țara a mai împrumutat mimin 20 miliarde euro, așa că obligațiile de plată externe totale ale României sunt circa 120 miliarde euro, cu o aproximație foarte apropiată de realitate. Ponta nu e mentorul meu, dar eu sunt sigur că mentorul tău e semi-orbul de la Cotroceni, concluzie la care am ajuns după cum îți băsește ție mintea cu afirmațiile pe care le faci. De la a băsi la a băși ceva cu miez nu mai e mult, așa că disertația ta deșteaptă dar excremențială, e un monument al tâmpeniei. Eu nu m-am dat deștept așa cum ai tu impresia, ci mi-am exprimat o opinie pertinentă, dar pentru că tu vrei să pari mai deștept decât media comentatorilor, reușești să atingi cu succes numai nivelul micro. Deci, dute dracului!

15 ianuarie 2013 1:29

@Câtă filozofie aparent inteligentă pe tema datoriei naționale! Filozoful asta, de doi bani, se ia de autorul articolului, care, cu bun simt, face o analiza pertinenta a datoriei publice, un lucru care este destul de complicat daca privim lucrurile la suparfata, adica in macro, cum ar spune unii. Desteptul asta este precum ordinarul de ponta, mentorul lui, care zilele trecute vorbea aiurea si confunda datoria statului fata de cei a caror averi au fost nationalizate, in lei cu euro. Si nici asa nu era corecta, dar oricum, o umfla de cel putin 4,5 ori. Nu va dati destepti cand n-aveti cu ce!

14 ianuarie 2013 16:15

hihihi Cineva care definisete lumea uitandu-se in oglinda are impresia ca Rromanika se scalda in bani, astfel ca guvernuìoiul lui bula xeroxatu ar putea sa economiseasca jumate din bani, pentru a plati datoriile, mentinand situatia actuala macar asa dezastruoasa cum e...in realitate ii vor trebui mai multi bani, chiar daca dezastrul va creste, pentru ca ortacii lui s-au pus iar pe sapat, ca si atunci cand ne-au lasat fara bani de pensii, pentru care s-au imprumutat 20 de milairde, desi ei vandusera si pielea ursului din padure si n-au lasat o letcaie in visterie. Dar cine e precum canta...n-are cum sa inteleaga, el traieste bine doar din emanatiile haznalei..

14 ianuarie 2013 15:26

Câtă filozofie aparent inteligentă pe tema datoriei naționale! 2 PIB-ul românesc e undeva la 140 miliarde euro, iar datoria publică integrală e undeva la circa 120 miliarde euro. În 2008 la momentul când PD-Leprele au preluat guvernarea, datoria publică era 60 miliarde euro, iar la momentul căderii ultimului guvern PD-Lepros cel al lui MRU, datoria externă națională era circa 120 miliarde euro. Dacă din 1990 și până-n 2008 toate guvernările precedente au făcut o datorie națională de 60 miliarde euro, idioții de la PDL au dublat datoria națională în 3 ani jumătate. Acum să revenim la actualitate. Dacă acest guvernoi va cheltui numai jumătate din PIB anual, iar cu cealaltă jumătate să achite datoria publică, se va putea achita integral datoria publică totală în circa 2 ani de zile. Fără alte filozofii imbecilizante pe tema datoriei publice mici, medii, sau de altă natură. Recomandăm autorului articolului să se șteargă cu acest articol la găoz, după care să se șteargă și la gură. Succesuri!!!

14 ianuarie 2013 0:43

Câtă filozofie aparent inteligentă pe tema datoriei naționale! 1 Dar, există o mare problemă. Din cauza acestor filozofi idioți ca și autorul acestui articol, s-a ajuns la perpetuarea unei situații inadmisibile, respectiv creșterea datoriei naționale a țărilor cu datorie externă. Și dacă ne gândim că cele mai dezvoltate țări ale lumii au și datorii publice sau naționale mari sau foarte mari, atunci trebuie să ne dăm seama că idioții care speculează jurnalistic pe tema asta sunt niște imbecili. Primul element deosebit de important e nedefalcarea datoriei publice pe facțiuni, mică, medie sau mare. Pentru că datoria externă națională e una singură, nu mai multe. Deoarece datoria se plătește în tranșe cu dobânzile aferente, idioții ca autorul acestui articol, filozofează imbecilizant pe tema asta. Problema trebuie simplificată pentru a se rezolva, anume orice guvern responsabil trebuie să reducă datoria publică pentru a se încerca achitarea ei integrală într-un interval de timp nu prea mare, deoarece e posibil. Dar s-a perpetuat un obicei cretin, anume orice buget alocat unei instituții publice, minister, primărie, etc., se cheltuiește integral, indiferent că ultimele cheltuieli se fac aiurea și pe tâmpenii, nerealizându-se economii la bugetul de stat. Guvernul e primul responsabil, apoi responsabilitatea se împarte pe celelalte nivele și factori de răspundere.

14 ianuarie 2013 0:42

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta pe ziare.ro trebuie să:

  1. Introduci o adresă validă de email în câmpul de mai jos. Vei primi un mesaj.
  2. Accesezi link-ul din mesajul primit.
  1. Este nevoie să urmezi acești pași o singură dată dacă utilizezi același browser.