Protecția datelor cu caracter personal. Site-ul ziare.ro utilizează cookie-uri. Navigând în continuare, vă exprimați acordul pentru utilizarea cookie-urilor. Click pentru a afla mai multe. [ Accept ]

Sorin Ovidiu Vîntu îi consideră pe judecători indezirabili şi încearcă să scape de ei, iar în unele cazuri îi şi reuşeşte, arată judecătorul Mitu Stegaru în finalul motivării deciziei prin care l-a arestat preventiv pe omul de afaceri.

Tribunalul Bucureşti a dat astăzi publicităţii motivarea deciziei prin care, în urmă cu trei zile, a emis mandate de arestare pe numele lui Sorin Ovidiu Vântu, Liviu Luca, Octavian Ţurcan şi a altor şapte persoane, toate acuzate de falimentarea controlată a companiei Petromservice.

"În sfârşit în ceea ce priveşte cererea de recuzare formulată de către inculpatul Sorin Ovidiu Vîntu, în nota obişnuită de altfel inculpatul, în cauzele pe care le are pe rolul instanţelor, prin apărătorii aleşi, încearcă să scape de judecători pe care îi consideră 'indezirabili' şi din nefericire uneori şi reuşeşte (cazul judecătoarei Camelia Bogdan, schimbată de o altă judecătoare a Tribunalului, Elena Burlan, care a admis cererea de recuzarea a omului de afaceri Vîntu, în dosarul favorizării lui Nicolae Popa – n.r.) instanţa o apreciază ca inadmisibilă, fiind respinsă ca atare, considerentele avute in vedere fiind următoarele: într-o constructie logico – juridică 'demnă de o cauza mai bună sau de maieutică lui Socrate' apărătorul a invederat faptul că în cauză sunt incidente prevederile articolului 47 alineatul 2 Cod procedură penală în sensul că, judecătorul învestit cu soluţionarea prezentei cauze, şi-ar fi exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată într-o cauză, arătând în acest sens că acesta prin încheierea din 29 aprilie, în opinie majoritară, a decis arestarea clientului său într-o altă cauză, reţinând ca temei articolul 148 litera d Cpp, în sensul că 'inculpatul a săvârşit cu intentie o nouă infracţiune» astfel că în prezenta cauză a devenit incompatibil", se arată în documentul citat.



Integral pe Jurnalul Național