Protecția datelor cu caracter personal. Site-ul ziare.ro utilizează cookie-uri. Navigând în continuare, vă exprimați acordul pentru utilizarea cookie-urilor. Click pentru a afla mai multe. [ Accept ]

Suntem pe muchie de cuțit. În așteptare. Dacă alte dăți a ținut de noi să ne schimbăm radical soarta (și am cam ratat), acum mai putem, cel mult, doar să o ameliorăm. Stând acasă și ajutându-i cu bani sau măcar cu încurajări pe cei care luptă în spitale. E prima oară când putem da un sens pozitiv îndelung exersatei noastre pasivități. Și când putem folosi telefonul sau computerul nu doar pentru likeuri și mutre furioase, ci și pentru a dona pentru echipamentele medicilor și dotarea secțiilor de terapie intensivă.

Până acum, neputința a fost o alegere. Azi, ne este impusă de natura amenințării. Suntem prinși într-un moment vâscos și privim spre exterior dintr-o bulă de spaimă cleioasă, care ne țintuiește gândurile și ne amplifică paroxistic angoasele. Despre viață, despre familie, despre muncă, despre cine vom mai putea fi, când se va termina. Din depărtare se aude cum vuiește, din ce în ce mai tare, tsunamiul de îmbolnăviri și decese provocate de COVID 19, iar singura întrebare care mai contează este: cât de tare ne va lovi?

Integral pe Universul



Comentarii

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta pe ziare.ro trebuie să:

  1. Introduci o adresă validă de email în câmpul de mai jos. Vei primi un mesaj.
  2. Accesezi link-ul din mesajul primit.
  1. Este nevoie să urmezi acești pași o singură dată.