Protecția datelor cu caracter personal. Site-ul ziare.ro utilizează cookie-uri. Navigând în continuare, vă exprimați acordul pentru utilizarea cookie-urilor. Click pentru a afla mai multe. [ Accept ]

”În prima jumătate de an de căsnicie, am locuit împreună cu soția mea în zona rurală din Michigan, până când ea și-a încheiat masterul. Oamenii de acolo sunt loviți de prăbușirea industriei americane: dintre vecinii noștri, unul din trei trăiește sub pragul sărăciei. Orașul este dependent de asigurările sociale și așa și arată: magazinul Walmart e plin de femei și bărbați obezi. Nici nu-și dau jos pijamalele, dar conduc Forduri F-150 tunate, cu radioul dat la maxim zi și noapte, iar momentul de vârf pare să fie între 10 seara și 2 dimineața”, scrie Michael Warren Davies pentru American Conservative. Davis este redactor șef al ublicatiei catolice Crisis.

”Rareori trece o săptămână fără să vedem în ziarul local că un nou laborator clandestin pentru metamfetamina a fost aruncat în aer cu mașina în care se afla. În plimbările de după-amiază trecem pe lângă doua asemenea caroserii arse; stau abandonate câțiva ani, după care primăria le ridică. Cândva, muncitorii și oțelăria la care lucrau au construit aici case în care oamenii să-și poată crește copiii. Acum, nepoata muncitorului doarme pe o saltea în bucătărie împreună cu șase prieteni, toți injectându-și heroină și băgând gunoaie pe foc pentru a se încălzi.

Dincolo de oraș, se întind câmpurile. Numărul fermelor se micșorează, iar pământul care mai este cultivat este prost folosit. Suprafața cultivata cu porumb este de patru ori mai mare decât cea pentru legume. Pentru asta este folosit pământul ăsta bogat: materie prima pentru toxine ca alcoolul etilic și siropul dulce de porumb, toate plătite din subsidiile venite de la contribuabili.

Însă la 20 de minute de mers cu mașina nu veți mai vedea stâlpi de înaltă tensiune, veți vedea prumb, însă și legume, păsări, vaci. Noaptea se văd luminițe pe drum: sunt micile trăsuri cu oameni cu pălării de paie. Bine ați venit în ținutul Amish. Vechea Ordine e inteligentă. Ei vin în orașele în care globalizarea a distrus economia locală și cumpără aici teren ieftin. Aici cultivă ce au nevoie și cresc animale. Ce le rămâne vând la piața locală și își cumpără apoi lucruri pe care nu le pot produce singuri (Pepsi în primul rând). Nu au telefoane, internet. Însă se pare că o duc mai bine decât cei care se bucură de viața modernă. Economia lor se autosusține, este localizată și aproape imună la tendințele pietei. Ei prosperă acolo unde noi falimentăm. Au pământul lor, o școală cu o singură clasă și o biserică. De asta au nevoie și doar asta își doresc. Ar putea suna ca o apologie a anabaptismului, dar nu e așa. Însă avem de învățat o lecție despre cum să măsurăm succesul economic și calitatea vieții.

Integral pe Cotidianul