Protecția datelor cu caracter personal. Site-ul ziare.ro utilizează cookie-uri. Navigând în continuare, vă exprimați acordul pentru utilizarea cookie-urilor. Click pentru a afla mai multe. [ Accept ]

Cuvintele lui Nicolae Bădălău despre „Diaspora” au fost dure şi nemeritate, căci erau adresate unor concetăţeni de-ai noştri stabiliţi în străinătate, dar la fel de români ca şi el. Vorbele acelea grele n-au ce căuta în spaţiul public, cu atît mai puţin în limbajul unui politician.

Totuşi, această „Diasporă”, cum îi spune Klaus Iohannis, n-ar trebui să aibă şi ea ceva mai multă prudenţă cînd vorbeşte despre românii rămaşi aici, în ţara de unde ea a plecat în băjenie? Aşa cum românii plecaţi la muncă în străinătate sînt fiii, fiicele sau rudele noastre, pe cale de consecinţă, tot aşa şi cei rămaşi în ţară sînt pentru ei părinţii şi rudele lor. „Diaspora” nu este un alt popor, ci parte din poporul român, cu bunele şi relele lui.

Pentru că nu-mi este pe plac ipocrizia, fără a repeta prostiile scrise de Bădălău, simt, totuşi, nevoia să vorbesc deschis despre ceea ce cred că este în neregulă cu „Diaspora”. Am spus şi scris că ”Diaspora” a devenit o masă de manevră teribilă, fiind folosită de serviciile secrete şi de politicieni mai ales atunci cînd se apropie alegerile. Motivul? Cele aproape cinci milioane de voturi potenţiale care pot decide, cum au şi decis de cîteva ori, cine conduce ţara. Deci, există un interes major al manipulatorilor.

Pe acest considerent, nu mi se pare absolut deloc corect ca milioanele de români stabiliţi în diferite ţări ale lumii să decidă ceva despre viaţa noastră, a milioanelor de români rămaşi să trăiască aici. Motivele sînt multe şi mi se par îndreptăţite.

Integral pe Cotidianul