Protecția datelor cu caracter personal. Site-ul ziare.ro utilizează cookie-uri. Navigând în continuare, vă exprimați acordul pentru utilizarea cookie-urilor. Click pentru a afla mai multe. [ Accept ]

Adeseori, o mare parte a românilor zice mereu „țara asta” .„Tara asta“ în sus și în jos, mai întotdeauna în sens peiorativ sau acuzator. „În țara asta“ nu se poate aia și aia,„în țara asta“ nu ai nu știu ce, parca aici ar fi lada de gunoi a viselor strîmbe!

„În țara asta“ nu e ca‎ pe nu știu unde. Și o cîrîie tot mai aspru, ca într-un concurs de înjurături care se încheie cu enormități de genul „m-am săturat de ea și mă car!” Ba, s-a banalizat și întrebarea „tu nu pleci?“, plus că a devenit o modă să spună „vrem o țară ca afară“, fără să adauge „dar fără muncă de acolo!”, cea dinăuntru fiind o pacoste născută din cîrteala și lene, o nenorocire, o caricatură, o viață pe dos care nu ni se mai potrivește tocmai nouă, deștepții și smecherii planetei. Iar cei plecați sunt neparat cei frumoși, descurcăreți, valorile, eroii și curajoșii.

Să nu-i atingi cu „ăștia“ că le știrbești onoarea și le pocnește disprețul! Ei trimit bani, ei se învelesc în steagul tricolor, ei votează după ultimele cerințe. Ei sunt români la distanță pentru care mulți dintre cei de acasă nu sunt decât românii absenți care nu sunt în stare să ridice țara pe care emigrații și-o amintesc din copilărie sau o visează la bătrînețe? Cei de acasă sunt știrbi, antidemocratici, antieuropeni, antiprogres și sunt vinovați de faptul că Bucureștii nu-s ca Londra și nici Slobozia ca Milano.

Integral pe Cotidianul