Protecția datelor cu caracter personal. Site-ul ziare.ro utilizează cookie-uri. Navigând în continuare, vă exprimați acordul pentru utilizarea cookie-urilor. Click pentru a afla mai multe. [ Accept ]

Înlăturarea doamnei Carmen Dan de la portofoliul internelor nu este un act de elementară decenţă politică, ci manifestarea cinismului oportunist ce defineşte identitatea pesedistă însăşi. Eliminarea complicei lui Liviu Dragnea se înscrie în linia conflictelor intestine urmând condamnării definitive a celui pe care actualul premier nu înceta să îl omagieze, ritual, evocând un atât de familiar cult al personalităţii. Acum, în PSD, ca şi în PMR sau PCR, căderea conducătorului antrenează epurarea acoliţilor săi. Lecţia bolşevică este dusă mai departe de fesenişti.

Remanierea lui Carmen Dan este menită să întărească sentimentul de umanizare al PSD: operaţiunea de imagine are ca obiectiv distanţarea de un regim denunţat, dar menţinut în elementele sale centrale. Continuitatea de adâncime se cere dublată de delimitarea simbolică. Carmen Dan, a cărei carieră este imaginea servilismului şi a vocaţiei represive, trebuie să plece, pentru ca principalul complice al lui Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă, să poate rămâne mai departe emblema pesedismului neîntinat.

Dincolo de detaliile sordide ale biografiilor politice ce au în comun impostura şi slugărnicia, un fapt trebuie reamintit, în aceste momente. Nu doar Carmen Dan este responsabilă pentru brutalitatea atroce a represiunii de pe 10 august, ci întregul partid care a ales să sprijine şi să cauţioneze atacul frontal împotriva populaţiei civile. Carmen Dan a fost instrumentul unei voinţe, iar această voinţă a tradus dispreţul suveran al PSD faţă de cei pe care îi priveşte ca pe nişte supuşi, iar nu ca pe nişte cetăţeni.

Integral pe Contributors.ro