Protecția datelor cu caracter personal. Site-ul ziare.ro utilizează cookie-uri. Navigând în continuare, vă exprimați acordul pentru utilizarea cookie-urilor. Click pentru a afla mai multe. [ Accept ]

Ar fi putut să fie un om mare, dar a sfârșit prin a se face mic, mic de tot ca în povestea lui Scott Fitzgerald. Un șef peste Justiție pe care nimeni nu-l va pomeni ca ministrul Toader, comisar venețian, judecător constituțional sau rector universitar, ci doar, cu numele lui mic: Tudorel.

Cum a ajuns acest om să fie atât de mult marcat de propriul lui diminutiv? Să piardă toată anvergura numelor, titlurilor, funcțiilor și onorurilor dobândite în timp, de la utecistul fruntaș la început de carieră, până la Aristotelul studentelor în Drept? Printr-un păcat neprevăzut de lege, pe care, însă, morala publică, bazată pe „ievaluarea” propriilor fapte, nu ți-o iartă: vanitatea.

Un om cu o carieră împlinită, care nu-și încăpea în pălărie, sedus de importanța propriilor decorații a vrut să iasă în lumina reflectoarelor, făcând onorurile să lucească a zorzoane. Iar la prea mica pălărie pentru un cap atât de mândru a ținut fălos să agațe o pană. Când te crezi răpitor, dar te bagi între ulii, nu primești cum vrei tu, o pană de vultur; cel mult, de cocoșel!

Integral pe Republica



Comentarii

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta pe ziare.ro trebuie să:

  1. Introduci o adresă validă de email în câmpul de mai jos. Vei primi un mesaj.
  2. Accesezi link-ul din mesajul primit.
  1. Este nevoie să urmezi acești pași o singură dată dacă utilizezi același browser.