Protecția datelor cu caracter personal. Site-ul ziare.ro utilizează cookie-uri. Navigând în continuare, vă exprimați acordul pentru utilizarea cookie-urilor. Click pentru a afla mai multe. [ Accept ]

Am o datorie de 40 de ani. În urmă cu patru decenii, băteam malurile Dunării. Priveam fluviul ca pe o axă cel puțin a Europei, dacă nu chiar a lumii.

Și, în vreme ce colindam Dunărea, între Baziaș și Drobeta Turnul-Severin, într-un parc din Orșova, un nene de pe o bancă, după ce a aflat ca sunt ziarist, m-a întrebat dacă nu vreau să cunosc un condamnat la moarte de două ori. Ce ziarist n-ar fi tentat de o asemenea întîlnire. Necazul era ca nenea acesta nu-i știa decît numele și zona de blocuri. Am început să-l caut, întrebînd de el în stînga și în dreapta. Rareori mi-a fost dat ca, în loc de răspuns, să fiu privit cu o asemenea teamă. Parcă întrebam de Necuratul. Toți luau o expresie de bănuială și de frică. După oarece timp, am aflat și blocul și i-am sunat la ușă. Am simțit cum cineva mă privea insistent prin vizor. A deschis un om cu părul alb și vîlvoi, înalt, uscat și cu niște ochelari de soare, prin care nu vedeam nimic.
–Îl caut pe domnul Caragea, cel care a fost de două ori condamnat la moarte. Sunt ziarist la „Viața studențească“, am mai zis eu de parcă aș fi zis de „New York Times“.

Mai multe n-am apucat să zic pentru că m-a încremenit privirea lungă, măsurarea la milimetru sau la miligram, amestecată cu puțină simpatie, de om care se întreabă, ce dracu’ mai vrea și ăsta de la mine. După un minut sau două de tăcere, la el, întrebătoare, la mine, de naiv pe marginea prăpastiei, mi-a zis:
–Bine, băiete, poftește înăuntru!
Și am intrat într-un apartament modest, aflat la parterul unui bloc cu patru etaje din Orșova. Nu mai era nimeni. Nu soție, nu copil, nu femeie de serviciu. A mai lipsit o vreme și s-a întors cu un ibric și cu două cești de cafea. Nu știu cum am început. Nu știu de ce i-am cîștigat încrederea și de ce a început să-mi povestească. Avea cam 65 de ani și mi-a spus rîzînd:
-Îți dai seama, la vîrsta mea, oamenii ies la pensie și eu abia am cinci ani vechime!
Și a rîs puțin, de parcă ar fi făcut o glumă nereușită.

Integral pe Cotidianul



Comentarii

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta pe ziare.ro trebuie să:

  1. Introduci o adresă validă de email în câmpul de mai jos. Vei primi un mesaj.
  2. Accesezi link-ul din mesajul primit.
  1. Este nevoie să urmezi acești pași o singură dată dacă utilizezi același browser.