Protecția datelor cu caracter personal. Site-ul ziare.ro utilizează cookie-uri. Navigând în continuare, vă exprimați acordul pentru utilizarea cookie-urilor. Click pentru a afla mai multe. [ Accept ]

Reiau, mai jos, un articol de-acum vreo trei ani, plictisit să constat că pare scris azi. Evident, poate fi „îmbogăţit“ cu mîrlănii de ultima oră, dar vacarmul produs de feluriţi derbedei rămîne acelaşi.

Bazarul este un loc în care împestriţarea muşteriilor se amestecă vioi cu împestriţarea mărfurilor: o piaţă nesistematizabilă, cu de toate (dar mai ales cu mărunţişuri), o mare forfotă în care mulţi se mişcă fără un ţel anume. O înghesuială veselă. Aerul e saturat de un pitoresc zumzet de voci, dar de comunicat nu comunică nimeni cu adevărat. Bazarul e o mulţime în care te mişti solitar, stimulat strict de propria curiozitate: te strecori, dai din coate, aluneci, neobservat, printre tarabe şi negustori, concentraţi, ei înşişi, pe afacerea proprie. A spune că „lumea întreagă e un bazar“ e a spune că lumea e o adunătură de agitaţi egocentrici... Şi, în orice caz, un spectacol dezordonat, anonim, în care, sub o suprafaţă bălţată, nu se întrevede nimic consistent. Nu se oferă decît ceea ce se vede... Uneori, am impresia că „tranziţia“ românească post-decembristă n-a reuşit decît să transforme penitenciarul dictaturii într-un bazar al bunului-plac, al hazardului, al policromiei de prost-gust. Mă refer, desigur, la ceea ce se vede, căci încă îmi fac iluzia că există şi o altă Românie, „profundă“, nevăzută, unde oamenii sînt mai aşezaţi şi „normalitatea“ mai stabilă.

Integral pe Adevărul



Comentarii

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta pe ziare.ro trebuie să:

  1. Introduci o adresă validă de email în câmpul de mai jos. Vei primi un mesaj.
  2. Accesezi link-ul din mesajul primit.
  1. Este nevoie să urmezi acești pași o singură dată dacă utilizezi același browser.