Site-ul ziare.ro utilizează cookie-uri. Navigând în continuare, vă exprimați acordul pentru utilizarea cookie-urilor. Click pentru a afla mai multe [ X ]

Ca orice eveniment istoric îmbrîncit în mit, Marea Unire e un subiect periculos. Suta de ani pe care o aniversăm are probleme la ambele capete ale fundiţei. Şi la origine şi la destinaţie.

Astfel, starea în care ne găseşte centenarul spune că s-ar prea putea ca bicentenarul să fie comemorat de români din alte ţări, în amintirea unui stat defunct sau risipit. Dar ce ne aşteaptă a fost însămînţat, încă de la început, cu grija sabotorului partiot. Vreme de o sută de ani, am folosit stăruitor aproape orice ocazie de a transforma şansa în handicap. Am repetat aceeaşi eroare de proiectare, în trei variante, sub trei regimuri. În 1918, la prima noastră reunire naţională deplină, eram o problemă: o naţiune în trei culturi. Şi mai complicat: un stat în două civilizaţii. Vestul transilvan şi conglomeratul slavo-oriental vorbeau aceeaşi limbă dar conversau peste o fisură istorică. Urgenţa era, deci, încă de atunci, integrarea. Asta presupunea, mai departe, o inteligenţă şi o generozitate politică suficient de largi pentru a permite absorbţia decalajelor. Mişcarea cîştigătoare era conectarea. O baie de românism avansat şi startegic, menit să înlesnească dezvoltarea comună. Nu am făcut aşa ceva.

Integral pe Adevărul



Comentarii

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta pe ziare.ro trebuie să:

  1. Introduci o adresă validă de email în câmpul de mai jos. Vei primi un mesaj.
  2. Accesezi link-ul din mesajul primit.
  1. Este nevoie să urmezi acești pași o singură dată dacă utilizezi același browser.