Site-ul ziare.ro utilizează cookie-uri. Navigând în continuare, vă exprimați acordul pentru utilizarea cookie-urilor. Click pentru a afla mai multe [ X ]

România împlinește un veac de la Marea Unire, dar evenimentul nu e un motiv de bucurie pentru toți cetățenii ei. Comunitatea maghiară se simte din ce în ce mai puțin reprezentată de București și cere separarea. Jurnalul demarează astăzi o serie de articole despre autonomiile teritoriale cerute pe întreg cuprinsul țării, despre cine le cere, ce le generează și de ce.

La începutul anului în care se sărbătorește Centenarul Marii Uniri, în februarie, câteva sute de etnici maghiari se strângeau în centrul orașului Sfântu Gheorghe, pe o lapoviță tăioasă, de-ţi îngheţau oasele. Acolo, în inima României, s-au adunat cu toții să huiduie conducerea de la București și să cânte imnul unei patrii care pentru mulți de aici e mult mai bună: Ungaria. Protestatarii, mare parte bătrâni, cântau cu înflăcărare versurile: “Doamne, binecuvântează-l pe maghiar, cu bunăvoie, cu belșug, întinde asupra-i braț păzitor, dacă se luptă cu cei potrivnici lui”. Iar cei potrivnici au devenit românii de la centru. Motivul de atunci al supărării era declarația ex-premierului Tudose, care, la un post de televiziune, a zis că „dacă steagul secuiesc va flutura pe instituțiile de acolo (din Ținutul Secuiesc - n.r.), toți vor flutura lângă steag”. Pe lângă acea declarație pe care au considerat-o jignitoare, etnicii maghiari erau revoltați de faptul că autoritățile române exclud orice dialog legat de visul lor de zeci de ani: autonomia Ținutului Secuiesc.

Integral pe Jurnalul Național



Comentarii

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta pe ziare.ro trebuie să:

  1. Introduci o adresă validă de email în câmpul de mai jos. Vei primi un mesaj.
  2. Accesezi link-ul din mesajul primit.
  1. Este nevoie să urmezi acești pași o singură dată dacă utilizezi același browser.