Site-ul ziare.ro utilizează cookie-uri. Navigând în continuare, vă exprimați acordul pentru utilizarea cookie-urilor. Click pentru a afla mai multe [ X ]

Aşa cum era de aşteptat şi de blestemat, nimeni nu se deranjază să reclame dispariţia poporului din societăţile europene. În fond, nu începi să scotoceşti după ceva ce ţi-ai dorit, cu tot dinadinsul, să pierzi.Cine vrea îşi poate aduce aminte că epoca democraţiei pan-europene a îneput în 1989, la Berlin, în faţa Zidului, cu un strigăt copleşitor: Wir sind das Volk! Noi sîntem Poporul! Era un avertisment, nu un verdict. O temere, nu un decret euforic. După 30 de ani, ştim ce presimţeau acei oameni: uitarea. 
 
Într-adevăr, poporul sau, pentru cine nu se teme de cuvinte hulite, clasa muncitoare, a căzut în dizgraţie. Distrugerea omului de rînd continuă şi ne va lăsa, foarte probabil, singuri cu ifosele moderne din care ne compunem alibiurile. Cu un rezumat înjositor: epoca în care am intrat va lăsa în urmă amintirea unei laşităţi fără pereche pe timp de pace. Minciuna a început, atunci, în 1989 cu un Bonjour popor! rostit de democraţi care ne fac şi astăzi educaţia şi se încheie cu un Au revoir popor! rostit vînăt din vîrful aceloraşi buze. Avem, deci, tot dreptul să înţelegem ce e şi de ce a apărut răzvrătirea pe care am boteazat-o cu o ştampilă ostilă: populism. 

Integral pe Adevărul



Comentarii

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta pe ziare.ro trebuie să:

  1. Introduci o adresă validă de email în câmpul de mai jos. Vei primi un mesaj.
  2. Accesezi link-ul din mesajul primit.
  1. Este nevoie să urmezi acești pași o singură dată dacă utilizezi același browser.