Site-ul ziare.ro utilizează cookie-uri. Navigând în continuare, vă exprimați acordul pentru utilizarea cookie-urilor. Click pentru a afla mai multe [ X ]

Acum cinci ani, dl Neagu Djuvara mi-a făcut onoarea, surpriza şi plăcerea de a-mi trimite o epistolă-comentariu privind un capitol din cartea mea despre Parabolele lui Iisus. Am publicat-o, cu permisiunea autorului, în Dilema veche, nu pentru că vorbea despre o lucrare a mea, ci pentru că întruchipa un model de vitalitate intelectuală, de reactivitate promptă şi generoasă, de erudiţie şi umor.

Acum, cînd autorul scrisorii a părăsit această lume, îi cedez, în semn de omagiu, spaţiul rubricii mele, republicînd, din nevoia de a-l păstra în continuare prezent printre noi, textul lui din februarie 2013. Articol preluat din Dilema veche Multiubite şi high esteemed coane Andrei! M-am cufundat în Parabolele lui Iisus cu delectaţiune, iar dacă vin astăzi cu o lungă scrisoare (de mînă, că nu-s destul de îndemînatec la mînuirea laptop-ului meu. Scusi), nu e ca să vin cu vreo critică, nu m-aş încumeta, ci ca să sugerez o anexă, o coadă, la comentariul despre parabola bunului samaritean (p. 234). Je m’explique. Scrii: „Preotul şi levitul nu acordă atenţie celui tîlhărit, în schimb un trecător oarecare (şi, în plus, aparţinînd unei etnii marginale) trece la treabă!“ Ceea ce ai scris în paranteză nu e suficient – e ca şi cînd apartenenţa milostivului la etnia samariteană ar fi un amănunt secundar. Or, eu voi încerca să îţi arăt că tocmai acel amănunt e esenţialul. Îţi dau din capul locului concluzia mea: Tot miezul parabolei e (în termeni ac­tuali) un manifest antirasist. Pentru lămurire, trebuie să glăsuiască istoricul din mine (…).

Integral pe Adevărul



Comentarii

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta pe ziare.ro trebuie să:

  1. Introduci o adresă validă de email în câmpul de mai jos. Vei primi un mesaj.
  2. Accesezi link-ul din mesajul primit.
  1. Este nevoie să urmezi acești pași o singură dată dacă utilizezi același browser.