Site-ul ziare.ro utilizează cookie-uri. Navigând în continuare, vă exprimați acordul pentru utilizarea cookie-urilor. Click pentru a afla mai multe [ X ]

Septembrie 2005, la moartea lui Alexandru Paleologu. Domnului Alexandru Paleologu i-au reuşit în viaţă chiar şi lucrurile care, pentru alţii, se numără la eşecuri şi catastrofe. Avea talentul de a preschimba derizoriul şi indigenţa în înţelepciune afabilă.Iar eleganţa supremă a ultimilor ani a fost modul cum şi-a trăit sfîrşitul: împăcat, surîzător, atent, fără afectare, la asortarea cămăşii cu cravata şi cu batista de la butonieră. A murit ca un senator roman, bucuros să iubească şi să fie iubit. Cu el dispare ultimul reprezentant al unei generaţii de martiri „fericiţi“ şi – pentru mine – ultimul maestru…

Joi, 25 ianuarie 2007

Invocarea (rememorarea, pomenirea, recitarea) incantatorie a Numelui divin – ca expresie suprem-laconică a bunei aşezări în lume. Practicată cu oarecare continuitate, ea creează distanţa necesară faţă de tot ce e experienţă cotidiană. Stricta pronunţare a Numelui defineşte, prin contrast, tot ceea ce „este“ drept neant. Aceasta e, se pare, perspectiva extrem-orientală. Creştinismul alege, dimpotrivă, să invoce – pornind de la Numele lui Dumnezeu – plenitudinea lumii create. Fapt e că, din unghi absolut, lumea pendulează – s-ar zice – între neant şi plenitudine (derivată). Prin acest balans, ea este însăşi definiţia relativului. Dar şi Numele, la rîndul lui, poate fi perceput – din perspectiva lumii – fie ca un „absolut“ al neantului („întunericul dumnezeiesc“, misterul inaccesibil al Creatorului), fie ca plenitudine ziditoare şi… zdrobitoare. Al-Ghazzâlî: „Cînd omul se familiarizează cu invocarea Numelui (dhikr), el se separă [interior] de tot. Or, în clipa morţii, el se separă, de asemenea, de tot ce nu e Dumnezeu. Ceea ce rămîne e doar invocarea Numelui“. [Cf. şi cuvîntul Profetului (apud Titus Burckhardt, Introduction aux Doctrines ésotériques de l’Islam, Paris, Dervy-Livres, 1969, p. 142): „Trebuie să mor şi să trăiesc pronunţînd Numele Tău“.] În acest sens, „rugăciunea inimii“ este şi ea, ca orice dhikr, un mod de a exersa şi de a actualiza moartea (şi ceea ce vine după…).

Integral pe Adevărul



Comentarii

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta pe ziare.ro trebuie să:

  1. Introduci o adresă validă de email în câmpul de mai jos. Vei primi un mesaj.
  2. Accesezi link-ul din mesajul primit.
  1. Este nevoie să urmezi acești pași o singură dată dacă utilizezi același browser.