Site-ul ziare.ro utilizează cookie-uri. Navigând în continuare, vă exprimați acordul pentru utilizarea cookie-urilor. Click pentru a afla mai multe [ X ]

Pe vremuri, Nae Girimea era frizer. Acum e şef de partid şi mare mahăr… Prestigiul omului (şi justificarea lui cosmică, de vreme ce este zenitul, centrul lumii create) se bizuie pe trei virtuţi incomparabile:

Articol preluat din Dilema veche

1) Ingeniozitatea (capacitatea de a imagina şi înfăptui unelte şi soluţii sofisticate); 2) înzestrarea artistică (capacitatea de a produce, în chip misterios, surse de bucurie şi reflecţie pentru semenii săi) şi 3) simţul gratuităţii (capacitatea de a resimţi, ca necesară, inutilitatea pură, adică de a găsi un sens în fapte şi obiecte fără scop). Toate aceste trei virtuţi sînt reductibile la una singură: plăcerea jocului, a jocului elaborat, serios, fără alt rost în afara euforiei pe care o provoacă şi o întreţine. Dar mai e ceva: incapacitatea omului de a se identifica, suveran, cu propria „excepţie“, cu propria supremaţie. Totul – şi mai ales existenţa sa însăşi – culminează, pentru el, nu în calmul unei certitudini stimulatoare, ci în interogativitate: se pune mereu în discuţie, îşi suspectează excelenţa (cînd nu e atins de subumanitatea suficienţei), nu îşi ajunge sieşi. Cu alte cuvinte, nu suportă „neatîrnarea“, gîndul că îşi e singura instanţă, singurul temei, singura „înălţime“. Are nevoie, prin structură, să se raporteze la un reper aflat dincolo de orizont şi de cer, adică dincolo de sine. De aici încolo începe drama: un amestec de perplexitate şi speranţă, de anvergură şi nimicnicie, de sublimitate şi cădere. Pînă acum nu s-au găsit, pentru a face drama suportabilă, decît două soluţii: resemnarea (cu subtonul uitării de sine) şi rugăciunea…

Încerc să fac ordine în arhiva personală (enormă, pestriţă, dezordonată) şi descopăr, bucuros, lecturi de tinereţe, consemnate cuminte, comentate din cînd în cînd, martori ai unei deprinderi vii, voluptuoase, fără echivalent în frecventarea substitutelor ei de azi: Internet, mass-media, socializare şi informare online. Nu le subestimez nici pe acestea şi nu le exclud. Simt doar că ceva din spectrul plăcerilor mele juvenile se stinge. Probabil şi din vina mea. Şi nu e vorba numai de practica propriu-zisă a lecturii, ci şi de un inventar de autori frecventaţi atunci în chip firesc şi trecuţi, între timp, în registrul solemnităţii de manual, al gloriei statuare, strict ornamentale (dacă nu sînt, de fapt, aproape uitaţi…). Mai jos, cîteva mostre din caiete pe care nu le-am mai frunzărit de foarte multă vreme:

Integral pe Adevărul



Comentarii

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta pe ziare.ro trebuie să:

  1. Introduci o adresă validă de email în câmpul de mai jos. Vei primi un mesaj.
  2. Accesezi link-ul din mesajul primit.
  1. Este nevoie să urmezi acești pași o singură dată dacă utilizezi același browser.