Protecția datelor cu caracter personal. Site-ul ziare.ro utilizează cookie-uri. Navigând în continuare, vă exprimați acordul pentru utilizarea cookie-urilor. Click pentru a afla mai multe. [ Accept ]

Tudorel Toader si-a facut iar numarul de patinaj artistic in legislatie. Si in arta povestitului adormitor. 60? 90 de minute? Greu de apreciat. Discursul i-a ramas acelasi, te fura somnul daca nu ai pregatire de jurist si tresari doar la sirurile interminabile de pleonasme. Parca ai mai auzit vorbele astea care se repeta cu sau fara virgula intre ele. Si care inseamna acelasi lucru.

Intentiile lui Tudorel Toader nu sunt de ignorat, chiar daca in spatele modificarilor si precizarilor aduse se mai simte un autor. Sau cel putin inca unul.

Iohannis, mai intr-o parte!

Rau, pana in clipa de fata, nu ar fi. Important este insa ca ministrului sa-i nu-i dispara snaga peste noapte si sa se moleseasca. Sa-i ramana suficient sange in instalatie ca sa dea cu pumnul in masa si sa spuna asa am hotarat, asa ramane. Altminteri, va fi acelasi spectacol jalnic oferit la evaluarea Codrutei Kovesi si a lui Augustin Lazar, cand, dupa mai bine de o ora de infierare proletara a acestora, a concluzionat ca nu e oportun sa fie schimbati. Nu acum, preciza el atunci. In timp, asta s-a tradus in „nici acum”. Si poate deloc. Cel mai important este insa ca a avut atata tarie incat sa-l elimine pe Iohannis de la numirea procurorilor-sefi. Este prematur sa intrezarim efectele, dar sigur nu vor intarzia sa apara. In fond, de ce trebuie ca procurorii sa stea la mana presedintelui? Toata tara trebuie sa stea in pozitie de drepti in fata lui Iohannis? De cand si pana cand? Si, dincolo de toate, unde scrie asta? Nu exista nicio lege care sa ne oblige sa incremenim in fata lui sau sa stam cu capul plecat, in pozitia ghiocelului.

Regele procuror DNA

Nu are rost s-o iau la pas prin toate modificarile aduse legilor Justitiei. Sunt peste tot publicate. Un lucru, insa, i-a scapat ministrului. Nu a lamurit ce cauta procurorul DNA la judecarea cererii de liberare conditionata. Dupa ce inculpatul a fost condamnat definitv si irevocabil nu ar mai trebui ca procurorul DNA sau de care o fi el sa mai aiba vreun cuvant de spus, decat in cazul in care cel in cauza a mai facut vreo prostie penala. Procurorul DNA vine insa si depune toate diligentele la respingerea liberarii conditionate, desi recomandarile unitatii de detentie ii sunt favorabile condamnatului.

Magistratul procuror – niciodata nu am sa inteleg de ce este magistrat! – apreciaza ochiometric ca detinutul nu s-a reeducat. Nu are importanta ca acesta nu a incalcat regulamentele penitenciarului, ca nu a creat probleme, ca a muncit, poate a scris carti, ca a participat la toate cursurile de reeducare, in fine, a fost, in felul lui, un model. Nu, procurorul se opune pur si simplu, chiar daca nu exista motive temeinice. Cel mai bun exemplu este cazul lui Victor Becali, care, desi a executat trei patrimi din pedeapsa, nu doar cele doua treimi cum cere legea, se izbeste de refuzul procurorului de a se pronunta favorabil liberarii conditionate.

Integral pe Naţional



Comentarii

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta pe ziare.ro trebuie să:

  1. Introduci o adresă validă de email în câmpul de mai jos. Vei primi un mesaj.
  2. Accesezi link-ul din mesajul primit.
  1. Este nevoie să urmezi acești pași o singură dată dacă utilizezi același browser.