Presa de la A la Z • Nationala • Locala • Diaspora • Internationala • Înscriere presă • Comunicate • Evenimente • Newsletter

Dacă n-am trăi mereu sub hărţuiala lor malefică, personajele publice ale patriei ar fi un spectaculos material didactic pentru orice curs despre limbă, logică şi psihologie. Lăsăm la o parte bunele maniere, cultura minimală, modestia, simţul valorilor, conştiinţa datoriei, corectitudinea şi alte asemenea mărunţişuri, irelevante pentru un CV eficient...Pînă să trecem la ”profunzimi”, ne izbim de foarte semnificative suprafeţe: de buna (adică proasta) folosinţă a limbii române, de capacitatea (respectiv incapacitatea) de a construi un discurs coerent, bazat pe limpezime, logică şi bună credinţă, de absenţa cvasitotală a unui igienic exerciţiu de auto-evaluare, ceea ce denotă o fudulă necunoaştere a limitelor proprii.

”Recolta” de ”lucruri trăsnite” a fiecărei zile ar putea constitui, într-un singur an, materia primă a unei adevărate enciclopedii. Mai jos, numai cîteva exemple, culese la întîmplare.

Ziarele ne spun că joi, 6 iulie, dl Liviu Dragnea a decis să-i dea un sfat părintesc noului ministru al Finaţelor, dl Ionuţ Mişa. ”L-am rugat - a povestit ”Daddy” - să capete mai repede experienţa politică...”. Pînă să citesc acest subtil îndemn, eu credeam că experienţa e o acumulare treptată de deprinderi utile, o acumulare bazată pe tatonare, răbdare şi confruntare repetată, pe ample unităţi de timp, cu ”oferta” împrejurărilor. ”Experienţa” - şi a vieţii şi a meseriei - se cîştigă prin practică îndelungată. Nu poţi spune unui tînăr de 20 de ani: ”te rog să achiziţionezi mai repede experienţa de la 50 de ani”. Dobîndirea experienţei nu se poate accelera, nu e o cursă olimpică, în care te străduieşti să ajungi mai rapid decît ceilalţi concurenţi la linia de sosire. Fireşte, asta cînd nu ai anvergura lui Liviu Dragnea. Căci dacă o ai, creşti într-o zi, ca Făt Frumos: cît alţii în zece! Degeaba ne întrebăm cum a putut un inginer de transporturi (cu mici stagii de ajustare pe la ASE, pe la Universitatea Ecologică, sau pe la cea de Apărare) să atingă un nivel de competenţă mirandolian. Se pricepe la toate: la ”politichie”, la programe de guvernare, la economie, la bani, la şefie, la alegerea miniştrilor potriviţi (şi la evacuarea lor), la pescuit, la tenis ş.a.m.d. Altfel e generos. Ce şi-a zis? ”Dacă eu am putut, de ce să nu poată şi ăsta micu'? Aşa că, Ionuţ, dragul tatii, pune mîna şi pînă poimîine fă rost de nişte experienţă. Bagă viteză! Ai văzut ce-a păţit Grindeanu…”

Integral pe Adevărul