Site-ul ziare.ro utilizează cookie-uri. Navigând în continuare, vă exprimați acordul pentru utilizarea cookie-urilor. Click pentru a afla mai multe [ X ]

Mimi Brănescu (42 de ani) vorbeşte despre copilăria într-o comună muntenească şi despre profesia la care a ajuns datorită unor mari artişti. Povesteşte şi despre rolul din pelicula „Sieranevada“ de Cristi Puiu, selectată anul acesta în competiţia oficială a Festivalului de Film de la Cannes, şi explică, printre altele, de ce a renunţat toamna asta să mai scrie replicile personajelor din serialul TV „Las Fierbinţi“.



Lui Mimi Brănescu nu îi place să se lamenteze, căci crede că îi şade mai bine cu umorul pe-aproape. După ce a absolvit liceul, a fugit de serviciul militar şi a fost, pe rând, profesor suplinitor de sport, candidat doi ani consecutivi la secţia de păpuşi-marionete a Academiei de Teatru şi Film (ATF), astăzi Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale“, şi, în sfârşit, student la actorie. În anii de facultate, a mers, fără înverşunare, pe un drum decorat cu tot felul de obstacole, pe care nu prea le-a luat în serios. A avut şi perioade grele, când uşile teatrelor nu s-au deschis sau când mâncarea abia i-a ajuns. Despre astfel de momente nu-şi doreşte să povestească pe îndelete. S-ar întoarce oricând, însă, la istorisirile din copilăria de „la ţară“, unde nu era zbuciumul din Bucureşti. I-a plăcut să scrie piese de teatru, nu doar să urce pe scenă – după ce a văzut că e mai uşor să revină asupra textelor redactate la calculator decât asupra celor de pe hârtie, s-a pus pe treabă şi a început să joace şi rolul de scenarist. Din 2012, până de curând, a scris dialogurile dintre personajele serialului „Las Fierbinţi“, iar vreme de actorie a mai avut doar într-o pauză dintre sezoane.
„Weekend Adevărul“: Aţi făcut Şcoala Generală în comuna Nicolae Bălcescu din judeţul Călăraşi. Aţi interpretat roluri la serbări?
Mimi Brănescu: Nu prea. Îmi amintesc un singur eveniment, o serbare de 8 martie, de prin clasa a treia sau a patra. Am cântat „E ziua ta, mămico“ cu o colegă care avea o voce foarte bună. Mie, după două versuri, mi s-a dus vocea în cap şi-am cântat piţigăiat toată melodia. M-am făcut de râs şi n-am mai cântat după aia multă vreme.




Integral pe Adevărul



Comentarii

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta pe ziare.ro trebuie să:

  1. Introduci o adresă validă de email în câmpul de mai jos. Vei primi un mesaj.
  2. Accesezi link-ul din mesajul primit.
  1. Este nevoie să urmezi acești pași o singură dată dacă utilizezi același browser.