Protecția datelor cu caracter personal. Site-ul ziare.ro utilizează cookie-uri. Navigând în continuare, vă exprimați acordul pentru utilizarea cookie-urilor. Click pentru a afla mai multe. [ Accept ]

Una dintre cele mai ­mari rezervații naturale din nordul Transilvaniei, cea de castani comestibili din jurul Băii Mari, este în pericol. Motivul este contaminarea cu un virus, care produce boala numită ”cancerul scoarței”. Acest virus provoacă defolierea castanilor, din zona bazei spre vârf, iar castanii care nu sunt tratați riscă să moară.

Virusul a fost identificat acum 30 de ani, la castanii din stațiunea de cercetări pomicole Dura din Maramureș. Cercetătorii au identificat un tratament pentru combaterea ”cancerului scoarței”, iar autoritățile locale promit că vor aloca bani pentru a combate această boală. ”Castanul este un simbol al Băii Mari și nu putem rămâne indiferenți”, a declarat primarul capitalei Maramureșului, Cătălin Cherecheș, potrivit presei locale. În zonă există mai mult de 1.000 de hectare de plantații de castani comestibili pe care plantele au fost deja afectate de ”cancerul scoarței”, adică 80 la sută din suprafața totală pe care cresc castanii. Deocamdată, nu există o estimare clară cu privire la costurile necesare pentru salvarea castanilor comestibili din Baia Mare.

O plantă cultivată încă din Antichitate

Potrivit specialiștilor în botanică, arborele care produce castane comestibile, Castanea sativa, este originar din sudul Europei și al Asiei Mici, din arealul învecinat Mării Mediterane. Cultivat pe suprafețe mici în Antichitate, acest arbore s-a răspândit după ce Imperiul Roman a cucerit regiunea Mării Mediterane. Tot din perioada romană datează mai multe moduri de preparare a castanelor comestibile, de la cele prăjite pur și simplu, până la piureul de castane, care este servit pe post de desert în mai multe regiuni ale lumii. În insulele Mării Mediterane există și o mămăligă preparată din făina de castane. În Evul Mediu, cultura castanilor comestibili s-a răspândit mult mai la nord de arealul mediteranean.

Cei care au contribuit la răspândirea acestui arbore au fost călugării. Obligați la perioade îndelungate de post, ei foloseau castanele pentru aportul lor de substanțe nutritive, pentru a înlocui carnea. Nu există documente care să indice modul în care au fost înființate primele plantații de castane din jurul orașului Baia Mare, denumit în Evul Mediu Rivulus Dominarum.

Astfel că există oameni care susțin fie că acești arbori au fost aduși de negustorii romani, fie că ei ar fi fost aduși de călugării medievali trimiși de Papa de la Roma pentru a întări credința maramureșenilor care, potrivit Codicelui de la Ieud, un document medieval de maximă impor­tanță, erau predominant catolici. Oricum, castanii au fost cultivați pe un areal tot mai mare, iar plantațiile care însumează peste 1.200 de hectare de teren din jurul orașului Baia Mare au căpătat statutul de arie protejată. Castanul a devenit simbolul orașului Baia Mare, iar în fiecare toamnă, când se coc castanele, în oraș este organizat un festival de mari proporții, care celebrează tradițiile Maramureșului.

Un castan special

Castanul comestibil sau castanul dulce este un arbore care, în arealul său originar, trăiește în medie 500-600 de ani. În zonele Europei Centrale, inclusiv în Maramureș, regiune unde este situat centrul geografic al continentului, castanii trăiesc în medie 200 de ani. Castanii înfloresc în iunie-iulie, iar castanele se coc în septembrie-octombrie. În România, castanii comestibili pot fi întâlniți în Maramureș, în Banat, în Oltenia sau în Dobrogea. În Banat, de exemplu, ei sunt cultivați în livezi alături de alți pomi fructiferi. Cel mai bătrân castan comestibil din România este cel din Nereju, județul Gorj. Arborele are o vechime mai mare de 500 de ani și o circumferință a trunchiului de 6,7 metri.

Integral pe România Liberă